Telelucrul la domiciliu

In presa de popularizare, telelucrul este descris adesea ca o activitate permanenta, personalul angajat nelucrand aproape niciodata in sediul firmei. In realitate, cei mai multi telelucratori lucreaza doar partial la distanta de sediul firmei. Peste jumatate din acestia lucreaza acasa 1-3 zile pe saptamana, media de lucru la domiciliu fiind de 18,6 ore saptamanal. 79% din toti telelucratorii isi desfasoara activitatea la domiciliu in regim de lucru partial (mai putin de 35 ore pe saptamana. Aproximativ 26% din ei lucreaza acasa mai putin de 8 ore pe saptamana.

Multi telelucratori la domiciliu isi desfasoara activitatea doar partial acasa (1-3 zile pe saptamana), restul timpului lucrand in sedii sau centre de lucru.

Avantajele lucrului la domiciliu:

• Mai mare flexibilitate în stabilirea orelor de lucru;

• Nu este necesară deplasarea la locul de muncă,;

• Mai ieftin pentru firme, deoarece permite economii de timp şi bani;

• Poate fi realizat în sistem alternativ (telelucru acasă şi activitate curentă la biroul central);

Dezavantaje potenţiale ale lucrului la domiciliu:

• Costuri mai mari pentru investiţii pe persoană;

• Relativa izolare de colectiv;

• Suprapunere între problemele casei şi mediul de lucru;

• Teama de exploatarea lucrătorilor la domiciliu, ceea ce explică şi opoziţia sindicatelor.

Pentru introducerea cu succes pe o scară mai largă a telelucrului la domiciliu de catre persoane fizice independente, este nevoie de:

• Preţuri relativ reduse pentru computere, echipamente şi consumabile,

• Tarife telefonice mici,

• Bună infrastructură de comunicaţii, si, in mod deosebit,

• Condiţii de locuit (spaţiu, utilităţi casnice) care să permită aranjarea unui post de lucru pentru TL.

Exista o diferenta intre telelucru si lucrul la domiciliu?

Presa de popularizare, TV, etc. Folosesc, in general, termenul de „telelucrator” pentru a desemna persoana care lucreaza acasa si nu in birou. Dar telelucrul include, de asemenea, si lucrul intr-un centru de telelucru, in care caz telelucratorul nu mai este un „lucrator la domiciliu”.

Oficiul International al Muncii (International Labour Office – ILO) foloseste termenul de „lucrator traditional la domiciliu” pentru a desemna persoanele care lucreaza la domiciliu prestand servicii brute, precum tricotajul, completarea si trimiterea plicurilor publicitare, etc., facand diferentierea intre acestia si termenul general de „telelucrator”. „Lucratorii traditionali la domiciliu” mai sunt numiti uneori si „manufacturieri” („outworkers”), si sunt in general platiti prost, lucrand in conditii dificile si fara contract de angajare. Fata de acestia, telelucratorii pot fi inclusiv manageri, specialisti, sau practica activitati foarte bine retribuite.