O teorie filosofică sau poziție filosofică este un set de credințe care explică sau descrie o filosofie generală sau o ramură specifică a filosofiei. Utilizarea teoriei termenului aici este o afirmație colocvială și nu reflectă teoria termenului. Deși orice tip de teză sau opinie poate fi numită poziție, în filosofia analitică se consderă că cel mai bine este să se rezerve cuvântul „teorie” pentru încercări sistematice și cuprinzătoare de a rezolva probleme.
Elementele care cuprind o poziție filosofică constau din afirmații considerate că sunt adevărate de gânditorii care le acceptă și care pot sau nu să fie empirice. Științele au o idee foarte clară asupra a ceea ce este o teorie; cu toate acestea, în arte, ca și în filosofie, definiția este mult mai neclară. Pozițiile filosofice nu sunt neapărat teorii științifice, deși ele pot consta atât în declarații empirice, cât și în declarații non-empirice.
În esență, declarațiile colective ale tuturor mișcărilor filosofice, ale școlilor de gândire și ale sistemelor de credință constau în poziții filosofice. De asemenea, printre pozițiile filosofice se numără mai multe principii, ipoteze, reguli, paradoxuri, legi, precum și „ologie„, „ism„, „sis” și efecte.
Câteva exemple de poziții filosofice includ:
- Metateorie; pozițiile despre formarea și conținutul teoremelor, cum ar fi teorema incompletenței lui Kurt Gödel.
- Teorie politică; poziții care stau la baza unei filozofii politice, cum ar fi teoria justiției lui John Rawls.
- Teorie etică și meta-etică; poziții despre natura și scopul declarațiilor etice, cum ar fi teoria etică a lui Immanuel Kant.
- Teorie critică; în sensul său îngust, un grup occidental al școlii marxiste din Frankfurt considera că o astfel de teorie are drept scop criticarea și transformarea, mai degrabă decât explicarea structurilor sociale. Într-un sens mai larg, „teoria critică” se referă la o mare varietate de poziții politice, literare și filosofice care se inspiră, cel puțin în parte, din școala de la Frankfurt și din dialectica sa, și care contestă în mod tipic posibilitatea obiectivității sau detașării de poziții politice și privilegii.
Pozițiile filosofice pot lua, de asemenea, forma unei opțiuni de viață, a unei religii, a unei viziuni mondiale sau a unei ideologii.
Lasă un răspuns