Teoria este un tip de gândire abstractă sau generalizatoare contemplativă şi raţională, sau rezultatele unei astfel de gândiri. În funcţie de context, rezultatele ar putea include, de exemplu explicaţii generalizate despre cum funcţionează natura. Cuvântul îşi are rădăcinile în greaca veche, dar în utilizarea modernă a căpătat mai multe alte sensuri conexe diferite. O teorie nu este acelaşi lucru cu o ipoteză, întrucât o teorie este o ipoteză „verificată”, care, cu alte cuvinte, nu a fost infirmată niciodată prin experiment, şi are o bază reală.
Un grup modern de semnificaţii subliniază natura speculativă şi generalizatoare a teoriei. De exemplu, în domeniul artelor şi filosofiei, termenul de „teoretic” poate fi folosit pentru a descrie idei şi fenomene empirice care nu sunt uşor de măsurat. Şi, prin extensie în sensul filosofic, „teoria” este, de asemenea, un cuvânt încă folosit în contexte teologice. Aşa cum se regăseşte deja în definiţiile lui Aristotel, teoria este adesea în contrast cu „practica”, un termen grecesc pentru „a face”, care se opune teoriei întrucât teoria pură implică să nu faci nimic în sine. Un exemplu clasic de distincţie între teoretie şi practică foloseste medicina ca disciplină: teoria medicală implică încercarea de a înţelege cauzele şi natura sănătăţii şi bolii, în timp ce partea practică a medicinei este încercarea de a face pe oameni sănătoşi. Aceste două lucruri sunt legate, dar pot fi şi independente, deoarece este posibil să se cerceteze starea de sănătate şi boala fără a vindeca anumiţi pacienţi, şi este posibil să se vindece un pacient fără să se ştie cum a funcţionat vindecarea.
În ştiinţa modernă, termenul de „teorie” se referă la teorii ştiinţifice, un tip de explicare a naturii bine confirmat, făcut într-un mod compatibil cu metoda ştiinţifică, şi care îndeplineşte criteriile impuse de ştiinţa modernă. Astfel de teorii sunt descrise în aşa fel încât orice cercetător în domeniu este în măsură să înţeleagă şi să asigure suportul empiric („verificarea”) sau contrazicerea empirică („falsificarea”) . Teoriile ştiinţifice sunt forma cea mai sigură, riguroasă, şi cuprinzătoare a cunoştinţelor ştiinţifice, în contrast cu utilizările mai comune ale cuvântului „teorie”, care implică faptul că ceva este nedovedite sau speculativ (care este mai bine definit de cuvântul „ipoteză” ). Teoriile ştiinţifice se disting, de asemenea, de ipoteze, care sunt testabile empiric individual ăn anumite condiţii, şi de legi ştiinţifice, care sunt evidenţele descriptive despre modul în care natura se va comporta în anumite condiţii.
O teorie poate fi normativă (sau prescriptivă), ceea ce înseamnă o postulare despre ceea ce ar trebui să fie. Aceasta prevede „obiective, norme şi standarde „.
O teorie poate fi un set de cunoştinţe, care pot sau nu pot fi asociate cu anumite modele explicative. A teoretiza înseamnă a dezvolta acest set de cunoştinţe.
Lasă un răspuns