M-a vizitat odată un prieten, după ce îmi vândusem casa și mă mutasem în apartament. S-a uitat mirat împrejur. M-a întrebat dacă nu aș fi fericit să am din nou o casă a mea.
M-am gândit, și am ajuns la concluzia că nu aș fi fericit să am o casă. Pentru că aș fi nefericit că nu am un Ferrari.
Și dacă aș avea Ferrari, aș fi oricum nefericit că degeaba îl am, atâta timp cât nu am putere. Un președinte, are putere.
Da, dar orice președinte vrea să fie cel mai puternic președinte. Vrea să fie Trump.
Dar oare, Trump este el fericit? Eu cred că nu. Ar vrea să fie deasupra tuturor, să fie adorat. Să fie Dumnezeu.
Dar sigur Dumnezeu nu aș vrea să fiu. Dumnezeu nu e nici fericit, nici nefericit. E singur. Singura lui dorință imposibilă, dacă e posibil așa ceva, ar fi să fie fericit. Să fie Om.
Calea către fericire se regăsește în acceptarea momentului așa cum se prezintă, nepermițând să fim controlați de dorințe, temeri sau dureri; să înțelegem lumea așa cum este și să facem parte din planul naturii.
Lasă un răspuns