Criza de sănătate COVID-19 a determinat guvernele să facă pasul fără precedent de a închide aproape toate locurile de muncă, în afară de cele care furnizează bunuri și servicii esențiale, pentru a controla răspândirea virusului. Fiecare lucrător aflat în această situație a început să lucreze de acasă, inițiind un experiment social de un tip și pe o scară nevăzută înainte. Lumea muncii nu va mai fi niciodată aceeași. Acest eveniment a accelerat tranziția de la o organizare de lucru regulată, birocratică și „bazată pe fabrică” la una bazată pe alocarea flexibilă a sarcinilor și gestionarea pe obiective. În timp ce acești noi lucrători la distanță sunt cu siguranță mai bine decât cei care și-au pierdut slujba sau riscă să o piardă, există și dezavantaje ale acestei experiențe.
Mai mulți oameni lucrează de acasă decât în orice moment de la Revoluția Industrială. În aprilie 2020, un sondaj online realizat de Eurofound asupra europenilor a constatat că 37% dintre persoanele angajate începuseră să lucreze de acasă din cauza pandemiei. Anterior, Eurostat estimase că doar 5% din populația activă a UE lucra regulat de acasă în 2017 – surprinzător de scăzut, dat fiind că 57% dintre lucrători au raportat că lucrează cu TIC la un grad mediu sau ridicat de intensitate în cadrul sondajului european privind condițiile de muncă). COVID-19 a dezlănțuit imensul potențial neexploatat de lucru flexibil.
Numărul celor care au trecut la telelucru este mai mare în fiecare țară, crescând la mai mult de jumătate din populațiile active din Belgia, Danemarca, Luxemburg și Olanda și ajungând la 60% în Finlanda. Deși acestea sunt procentaje mari, erau previzibile: datele din 2015 indicau procente mai mari de telelucru în acele țări în acel moment. Țările din nordul și vestul Europei au fost, în general, mai rapide la digitalizarea locurilor de muncă și la punerea în aplicare a infrastructurii legale care a permis o trecere lină de la un aranjament de lucru la altul. În plus, cultura muncii în aceste țări – bazată pe proiecte și cu o autonomie și responsabilitate ridicată a lucrătorilor – este mai potrivită pentru telemuncă decât pentru orele stabilite și supravegherea atentă.
Mai multă autonomie, dar și mai multe ore suplimentare
Telelucrul a oferit o linie de salvare multor companii, asigurându-le continuitatea, și a salvat locurile de muncă pentru mulți oameni. A permis părinților care lucrează să continue să lucreze, în ciuda faptului că trebuie să aibă grijă de copiii lor cu normă întreagă în urma închiderii școlii. Nu vom cunoaște cu precizie experiențele acestor lucrători până nu se vor efectua mai multe cercetări, dar pe baza cercetărilor anterioare Eurofound, putem face unele previziuni. De exemplu, este posibil ca mulți lucrători să se confrunte cu beneficii, cum ar fi o flexibilitate sporită pentru a gestiona nevoile muncii și a vieții de familie, mai multă autonomie și o productivitate îmbunătățită.
Este, de asemenea, probabil să întâmpine dificultățile care apar atunci când munca nu este legată de un anumit loc și când conectivitatea la muncă este constantă. Linia dintre muncă și casă devine neclară, iar munca se întinde pe timpul alocat familiei. În sondajul Eurofound din aprilie 2020, 27% dintre respondenții care lucrau de acasă au raportat că au lucrat în timpul liber pentru a răspunde cerințelor de muncă. Acest lucru este în concordanță cu European Working Conditions Survey (EWCS) din 2015, care a constatat că 28% dintre telelucrătorii obișnuiți lucrau frecvent în timpul liber, comparativ cu 8% din forța de muncă în ansamblu. De asemenea, este mai probabil ca aceștia să lucreze ore mai multe decât anterior și să le lipsească perioadele adecvate de odihnă.
EWCS din 2015 a constatat că o treime din angajații în telelucru care lucrau în timpul liber au avut conflicte între cerințele muncii și acasă. Sondajul din aprilie a arătat că lucrătorii cu copii mici au cele mai multe probleme în acest sens: 22% dintre persoanele care lucrează la distanță cu copii sub 12 ani au raportat că se luptă să se concentreze asupra muncii, comparativ cu 7% dintre cei cu copii mai mari și 5% dintre cei fără copii.
Mai multă autonomie are dezavantajul creșterii, eventual, a intensității muncii, care rezultă din întreruperi constante, presiunea din partea colegilor și managerilor, și a volumului mare de muncă. În aceste circumstanțe, autonomia se transformă din a fi activ (o resursă care oferă lucrătorilor libertatea de a alege când, unde și cum să lucreze) într-o datorie (obligația de a face față unei sarcini de muncă crescute). Aceasta tinde să fie o problemă în special pentru muncitorii și managerii care sunt noi în telelucrul obișnuit. În criza actuală, ar putea fi agravată dacă lucrătorilor sau companiei care îi angajează le este greu să se adapteze și să comunice în noul mediu.
Tulburări de somn și probleme ergonomice
Capacitatea de a continua să lucreze a fost esențială pentru bunăstarea psihologică a multor lucrători în acest moment tulburător – securitatea ocupării forței de muncă este asociată cu o bună sănătate mintală. Dar noii telelucrători europeni ar putea dezvolta probleme specifice de sănătate. Persoanele care lucrează în mod regulat de la domiciliu au o probabilitate mai mare de a experimenta tulburări de somn, de exemplu, legate de modele neregulate de timp de lucru, stres și expunere la lumina albastră a ecranelor digitale. Cefaleea și oboseala ochilor sunt, de asemenea, mai frecvente în rândul acestor lucrători. Mai mult, în criza actuală, din cauza cererii crescute atât de la locul de muncă, cât și de acasă, nivelurile de oboseală ar putea fi, de asemenea, mai mari decât au experimentat anterior lucrătorii la distanță.
Cercetările Eurofound au descoperit, de asemenea, că telelucrul obișnuit de la domiciliu poate afecta personal lucrătorii. Spațiile de lucru instalate ad hoc la domiciliu, precum și laptopurile și alte echipamente TIC, pot să nu îndeplinească standardele ergonomice. Acest lucru poate duce la posturi constrânse sau slabe, ceea ce pune telelucrătorii în pericol de a dezvolta tulburări musculo-scheletice.
Exercitarea dreptului de deconectare
Indiferent de aranjamentele lor anterioare de lucru, este probabil ca majoritatea lucrătorilor care folosesc TIC la locul de muncă să își schimbe locul de muncă în viitorul previzibil. Va fi interesant să observăm modul în care factorii de decizie politică reacționează la provocările ridicate pentru sănătatea și bunăstarea lucrătorilor prin importanța crescândă a acestui mediu de lucru. Înainte de această criză a sănătății, riscurile legate de conectivitatea constantă au determinat o serie de țări europene – Belgia, Franța, Italia și Spania – să legisleze pentru dreptul lucrătorilor la distanță de a se deconecta în timpul liber. Vor urma mai multe țări? Sau conectivitatea constantă va deveni o normă? Un viitor raport al Eurofound notează că, în unele țări cu drept de deconectare, acest drept poate fi pus în aplicare fără acorduri de firma sau individuale între angajat și angajator. Mai mult, în mai multe țări în care acest drept nu a fost stabilit, problema primește mai multă importanță și a fost ridicată în dialogul social.
Pentru prima dată în istoria Europei, jumătate din populația activă din unele țări lucrează virtual. Este probabil ca pe termen lung numărul lucrătorilor care lucrează de acasă sau în cadrul altor aranjamente flexibile să rămână mult mai mare decât în epoca pre-COVID-19. Principalele motive pentru aceasta vor fi că, după o perioadă de adaptare, barierele culturale, tehnologice și sociale din acest aranjament vor dispărea. Acest experiment actual demonstrează angajatorilor că astfel de aranjamente funcționează – mai ales dacă sunt combinate cu o anumită prezență fizică la locul de muncă – și pot avea un impact pozitiv asupra productivității și a echilibrului muncă-viață privată.
Sursa: © Eurofund 2020
Lasă un răspuns