Determinismul tehnologic în media este noțiunea filosofică și sociologică conform căreia puterea și tehnologia media au un efect asupra formării societății.
Exemplul teoretic
Un exemplu adecvat al teoriei determinismului tehnologic la locul de muncă este exemplul dat de McLuhan în lucrarea sa binecunoscută, Galaxia Gutenberg. Aceasta plasează invenția tiparului în 1452 de către Johannes Gutenberg ca punct de cotitură specific în istoria omenirii.
(Presa Gutenberg)
McLuhan a susținut că presa a revoluționat societatea într-un mod simplu imposibil prin schimbări sociale simple și a transformat societatea și indivizii din ea, permițând stabilirea unei comunicări rapide între indivizi. Presa de imprimare a contribuit la trecerea de la o cultură orală la o cultură tipăriturilor.
Invenția tiparului a permis transformarea socială și economică în timpul Renașterii Europei. Timpul și efortul necesar pentru a tipări o carte au fost semnificativ mai scurte decât metodele anterioare ale manuscriselor. Pe lângă viteza mai mare de fabricare, costurile unui astfel de proces au fost mai mici, datorită timpului redus de lucru necesar pentru a produce o carte. Plecând de la preocupările economice, presa de imprimare a permis ca mai multe copii ale materialelor să fie create rapid și distribuite într-o zonă mai largă, comparativ cu distribuția limitată a unui manuscris, în mare parte oral. Această abilitate nou descoperită de a distribui cărți într-o zonă extinsă a permis ideilor și conceptelor noi să se înrădăcineze și să încurajeze dezvoltarea socială și schimbarea. Pentru a folosi un exemplu din această perioadă, viteza și costul tiparului au permis dezvoltarea reformei protestante sub Martin Luther în 1517. Acest lucru nu ar fi reușit la fel fără distribuirea pe scară largă a textelor religioase traduse, cum ar fi biblia luterană, care a determinat o creștere semnificativă a alfabetizării în rândul populației din Europa. McLuhan susține că, datorită gradului ridicat de alfabetizare a populației din Europa, expansiunea și exprimarea ideilor care au rezultat au furnizat rădăcinile necesare pentru conceptele politice proeminente, cum ar fi cele ale naționalismului, apărând astfel ca trăsături dominante ale societății din epoca modernă.
Tehnologia extinde corpul uman
Principala premisă a teoriei lui Marshall McLuhan este că media în general modifică modul în care oamenii interacționează cu lumea, iar caracteristicile specifice ale oricărui mediu pot schimba această relație senzorială, punându-se accentul pe importanța caracteristicilor mediului și nu doar pe conținutul furnizat prin intermediul acestuia. Prin urmare, acesta pune accentul pe tehnologia asupra culturii.
Teoria lui McLuhan privind determinismul tehnologic face ca un mediu să fie „orice extindere a noastră înșine”. El a argumentat că alfabetul extinde ochiul, roata extinde piciorul, iar computerul extinde sistemul nervos. Prin urmare, aceste lucruri care extind corpul uman sunt considerate a fi media în argumentele sale, mai ales că computerele nu erau obișnuite, așa cum sunt acum, când a scris acest lucru. El afirmă, de asemenea, că aceste extensii ale corpului nostru schimbă relațiile naturale dintre părțile senzoriale ale corpului și ne afectează mințile și societățile datorită faptului că acestea modifică raporturile dintre gama simțurilor umane cu implicații asupra funcțiilor noastre mentale.
Conform teoriei lui McLuhan, limbajul este un mediu pentru că este o extensie a conștiinței noastre interioare. De aceea, limbajul vorbit este o evoluție esențială în evoluția conștiinței și culturii umane și mediul din care au evoluat extinderile tehnologice ulterioare. Acest lucru continuă să se aplice în ziua de azi, pe măsură ce limba continuă să evolueze, rezultând o evoluție a tehnologiei, cu adăugarea unor cuvinte precum „selfie” în dicționarul englez Oxford și multe telefoane cu camere orientate spre față fiind construite pentru a corespunde evoluției acestui fenomen.
Argumentul său a fost criticat, totuși, datorită faptului că utilizarea cuvântului „mediu” a fost considerată prea simplistă de către unii, deoarece amalgamează canale, coduri și mesaje în termenul respectiv, confundând astfel vehiculul, codul intern și conținutul unui mesaj dat în cadrul său. McLuhan a fost, de asemenea, etichetat ca tehnofob și criticat pentru un conflict aparent cu privire la extinderea electronică a conștiinței, în ciuda faptului că este mai interesat să exploreze implicațiile tehnologiei ca o extensie a corpului uman decât să le eticheteze drept bune sau rele.
Mediu este Mesajul
Când teoria a fost publicată pentru prima oară, a fost cu o greșeală de tipografie, Mediu este Masajul. McLuhan a crezut că acesta este un titlu chiar mai bun, deoarece înseamnă că poate fi citit în patru moduri diferite: mesaj (message), vârsta dezordinii (mess age), masaj (massage) și vârsta în masă (mass age).
În cartea sa ”Înțelegerea media: Extensiile omului”, McLuhan explorează conceptul de mediu este mesajul. Ideea principală a acestui lucru este că mediul, indiferent de „conținut”, va dicta orice schimbare adusă societății umane. Unul dintre exemplele cheie ale lui McLuhan de a argumenta teoria este acela al electricității și al luminii. Conform teoriei, becul este un mediu pentru că, deși nu are niciun „conținut” propriu, el îl controlează. De exemplu, fără lumină, multe activități ar fi împiedicate odată ce soarele a apus, prin urmare mediul determină activitatea. McLuhan susține, de asemenea, că filmul ca mediu a fost cel care „ne-a transportat lumea secvenței și conexiunilor în lumea configurației și structurii creative” datorită conexiunilor liniare.
Prin noțiunea de film ca un mediu se dezvoltă cubismull în timp ce încearcă să dicteze punctul de vedere al spectatorului prin folosirea avioanelor și ambiguităților în modele, lumini și texturi. Ceea ce face în termeni mai simpli este să ia toate părțile diferite pentru a crea un întreg care este înregistrat de către privitor ca produs real, nu sunt părțile diferite ale unui cub care sunt văzute ca exemplu, ci cubul însuși. Astfel, pentru că cubismul nu are legătură cu „conținutul”, aceasta îl face un bun exemplu pentru gândirea lui McLuhan pe această temă.
Media fierbinte și rece
Unul dintre conceptele-cheie pentru înțelegerea determinismului tehnologic îl reprezintă utilizarea lui Marshall McLuhan a conceptelor de media „fierbinte” și „rece”. Acest lucru se leagă de faimoasa sa frază „Mediul este mesajul”, McLuhan clasificând diferitele mijloace de comunicare în ceea ce privește implicarea audienței. Teoria a fost criticată de-a lungul timpului, dar în ciuda acestui fapt se regăsește integral în sistemul lui McLuhan. Cercetarea efectuată pe această temă este foarte săracă, iar rezultatele obținute din aceste explorări empirice au fost ambigue.
Media fierbinte
Media fierbinte oferă ascultătorului sau spectatorului o mulțime de date și se angajează cu aceștia la un nivel în care reacțiile emoționale pot fi evocate fără a citi textul prezentat. Nu este nevoie ca publicul să completeze lacunele, deoarece toate informațiile relevante pentru citirea preferată sunt furnizate în text. Radiodifuziunea, ziarele și filmele pot fi văzute ca platforme media fierbinți, deoarece aceștia se angajează cu audiența în acest mod. McLuhan folosește termenul de „înaltă definiție” atunci când vorbește despre media fierbinte – prin aceasta el vrea să spună că datele oferite de media fierbinte sunt suficiente pentru a stimula un sens, de exemplu fotografia oferă o mulțime de stimuli vizuali și, prin urmare, este considerată definiție înaltă. Media fierbinte oferă un acces restrâns la participarea publicului, dat fiind că toate datele sunt oferite imediat.
Media rece
Media rece, pe de altă parte, cere publicului să facă observații și să completeze informațiile care par să lipsească. Textele media reve oferă informații vagi și solicită publicului să fie participanți activi în clarificarea textului. Televiziunea și telefonul fac parte din mediul media rece. Pentru a contrasta media rece cu media fierbinte, McLuhan afirmă că media rece este, spre deosebire de media fierbinte, „definiție joasă”. Conversația pe un telefon oferă foarte puține informații și lasă mult de completat de către participanți și, prin urmare, este „de joasă definiție”. Media rece permite audienței să participe mai liber.
Studiu de caz: Perspective tehnologice
Ca rezultat al inventării internetului, societatea a început să beneficieze de un acces mai mare la informații în mai multe forme. În același mod în care presa a afectat societatea, această cunoaștere ulterioară ar putea informa mai bine persoana în societate sau – dacă s-ar respecta argumentele lui Marshall McLuhan – va transforma lumea întreagă. Internetul a permis inventarea tehnologiilor ulterioare care au avut un impact de lungă durată asupra societății moderne; un exemplu notabil fiind smartphone-ul. Pentru a revedea argumentele lui McLuhan, computerul, ca tehnologie, a servit drept extensie a sistemului nervos uman. Crearea internetului ca mijloc de conectare a fiecărui individ la o rețea mondială a continuat să amplifice acest efect și să aducă noi relații senzoriale odată cu tehnologia, astfel încât aproape a perfecționeat noțiunea de tehnologie ca o extensie a corpului uman. Rețelele media sociale sunt acum obișnuite în cadrul societății și au schimbat ele însele modul în care oamenii interacționează unul cu celălalt și experimentează media.
În concluzie
În determinismul tehnologic, McLuhan a favorizat ideea că progresele tehnologice sunt cele care orientează și influențează cultura. McLuhan prezintă mai multe argumente pentru cazul său care au fost explorate, cum ar fi tehnologia ca extensie a corpului, media fierbinte și rece, și mediul este mesajul. Un exemplu al modului în care tehnologia a determinat dezvoltarea culturii este presa tipografică a lui Johannes Gutenberg, o mașină care a făcut posibilă publicarea în masă și a condus la creșterea alfabetizării, în conformitate cu McLuhan.
Lasă un răspuns