(Un panou anti-corupție la intrarea în Niamey, capitala Nigeriei. Textul, tradus din limba franceză, spune: „Împreună, să luptăm împotriva corupției la frontiere” și „Cu cartea mea de identitate sau pașaportul meu plus certificatul de vaccinare , pot călători în deplină siguranță în regiunea ECOWAS”.)
Stephen D. Morris, profesor de politică, scrie că corupția politică este folosirea nelegitimă a puterii publice pentru a beneficia de un interes privat. Economistul Ian Senior definește corupția ca o acțiune pentru a (a) furniza în secret (b) un bun sau un serviciu unui terț (c), astfel încât acesta să poată influența anumite acțiuni de care (d) beneficiază persoana coruptă, sau ambele (e) în care agentul corupt are autoritate. Daniel Kaufmann, de la Banca Mondială, extinde conceptul și include „corupția legală” în care puterea este abuzată în limitele legii – deoarece cei cu putere au adesea capacitatea de a face legi pentru protecția lor. Efectul corupției în infrastructură este creșterea costurilor și a timpului de construcție, scăderea calității și scăderea beneficiului.
Activitatea de cercetare privind corupția socială dezvoltată la Institutul de Cercetare Unicist definește faptul că corupția permite persoanelor să profite de mediul înconjurător prin acțiuni ilegale în timp ce dezintegrează sistemul din care fac parte.
Corupția poate apărea la scări diferite. Corupția variază de la favoruri mici între un număr mic de persoane (corupție mica), la corupția care afectează guvernul pe scară largă (marea corupție) și la corupția care este atât de răspândită încât face parte din structura cotidiană a societății, inclusiv corupția ca unul dintre simptomele crimei organizate.
Au fost elaborate o serie de indicatori și instrumente care măsoară diferite forme de corupție cu o acuratețe sporită.
Corupția politică
(O caricatură din Harper’s Weekly, 26 ianuarie 1878, care arată pe secretarul american de interne Carl Schurz investigând Biroul indian al Departamentului de Interne al SUA. Titlul original pentru caricatură este: ”SECRETARUL DE INTERNE INVESTIGÂND BIROUL INDIAN. DAȚI-I LUI CE MERITĂ, ȘI DAȚI-LE LOR CE MERITĂ.”)
Corupția politică este abuzul puterii publice, al biroului sau al resurselor de către oficialii guvernamentali aleși, pentru câștig personal, prin extorcare, solicitare sau oferire de mită. De asemenea, poate lua forma titulariLOR de funcții care se mențin în funcție prin cumpărarea de voturi prin adoptarea unor legi care utilizează banii contribuabililor. Dovezile sugerează că corupția poate avea consecințe politice – cetățenii cărora li se cere mită identificându-se mai puțin cu țara sau regiunea lor.
Actul politic al lui Graft este o formă bine cunoscută și acum globală de corupție politică, constând în folosirea fără scrupule și ilegale a autorității unui om politic pentru câștig personal, când fondurile destinate proiectelor publice sunt direcționate în mod intenționat greșit pentru a maximiza beneficii pentru interesele privat ilegale ale persoanei corupte și a prietenilor lor.
(„Toaleta de Aur” din Kaunas. )
Cazul de toaletei lui Kaunas a fost un important scandal lituanian. În 2009, municipalitatea Kaunas (condusă de primarul Andrius Kupčinskas) a ordonat ca un container de transport maritim să fie transformat într-o toaletă în aer liber, la un cost de 500.000 litai (aproximativ 150.000 de euro). De asemenea, a fost nevoie de 5000 de litai (1.500 de euro) pentru costurile lunare de întreținere. În același timp, când a fost construită „Toaleta de Aur” a lui Kaunas, clubul de tenis Kėdainiai a achiziționat o soluție foarte asemănătoare, dar mai avansată pentru 4.500 de euro. Din cauza costului umflat al toaletei în aer liber, a fost poreclită „Toaleta de Aur”. În ciuda investiției, „Toaleta de Aur” a rămas închisă ani de zile din cauza disfuncționalității și a făcut obiectul unei lungi anchete anticorupție asupra celor care au creat-o, iar municipalitatea locală a luat în considerare chiar demolarea clădirii la un moment dat. Grupul de funcționari publici implicați în achizițiile toaletei a primit diferite sentințe de închisoare pentru neajunsuri, abuzuri, abuz de putere și falsificări de documente, într-un caz din anul 2012, dar au fost apoi achitați de corupție și au primit despăgubiri, ceea ce a impulsionat costul total al construcție și pierderi financiare de până la 352.000 de euro.
Diferite surse apreciază Partidul Popular Spaniol – Partido Popular -, ca fiind cel mai corupt partid din Europa, cu o corupție anuală de aproximativ 45 de miliarde de euro.
Corupția în sistemul de învățământ
Corupția în educație este un fenomen mondial. Corupția în admiterea la universități este în mod tradițional considerată una dintre cele mai corupte zone ale sectorului educațional. Încercările recente din câteva țări, cum ar fi Rusia și Ucraina, de combatere a corupției în admitere prin eliminarea examenelor de admitere la universități și introducerea unor teste standardizate pe computer au eșuat în mare parte. Voucherele pentru participanții la universitate nu s-au materializat niciodată. Costul corupției este acela că împiedică o creștere economică durabilă. Corupția endemică în instituțiile de învățământ conduce la formarea unor ierarhii corupte durabile. În timp ce învățământul superior din Rusia se deosebește de mită, corupția din SUA și din Marea Britanie prezintă o cantitate semnificativă de fraudă. Statele Unite se evidențiază cu zonele gri și corupția instituțională din sectorul învățământului superior. Regimurile autoritare, inclusiv cele din fostele republici sovietice, încurajează corupția educațională și controlează universitățile, în special în timpul campaniilor electorale. Acest lucru este tipic pentru Rusia, Ucraina și regimurile din Asia Centrală, printre altele. Publicul larg este conștient de nivelul ridicat al corupției în colegii și universități, inclusiv datorită mass-mediei. Doctrina didactică nu este o excepție, cu disertații și grade de doctorat disponibile pentru vânzare, inclusiv pentru politicieni. Parlamentul rus este notoriu pentru parlamentarii cu studii superioare Nivelurile ridicate de corupție sunt rezultatul faptului că universitățile nu pot să se desprindă de trecutul lor stalinist, de birocratizare și de o lipsă clară de autonomie universitară. Ambele metodologii cantitative și calitative sunt folosite pentru studierea corupției în educație, însă subiectul rămâne în mare parte nesupravegheat de către cercetători. În multe societăți și organizații internaționale, corupția în educație rămâne un tabu. În unele țări, cum ar fi anumite țări din Europa de Est, unele țări balcanice și anumite țări asiatice, corupția apare frecvent în universități. Acestea pot include mita pentru a ocoli procedurile birocratice și a mitui pentru obținerea unui grad. Disponibilitatea de a se angaja în corupție, cum ar fi acceptarea de bani ca mită în schimbul unor grade, scade dacă persoanele percep un astfel de comportament ca fiind foarte inacceptabil, și anume o încălcare a normelor sociale, și dacă se tem de sancțiuni în funcție de severitatea și probabilitatea acestora.
Lasă un răspuns