Home » Articole » Articole » Societate » Protecția mediului » Ecologia și filosofia

Ecologia și filosofia

Premisele apariției conceptelor despre natură și mediu au dus la apariția unor noi direcții de filozofie, reprezentate de eco-filozofie și etica aplicată mediului. Aceste idei rezultă din interferența filozofiei cu domeniile dedicate studiului naturii și mediului; toate acestea au condus la noi curente de gândire care au manifestat tendințe spre dezvoltarea mișcărilor pro-ecologice, cum ar fi mișcarea de ecologie profundă sau umanismul ecologic.

Filosofia poate sprijini umanitatea, și în special comunitățile, să protejeze mediul și planeta în general printr-o nouă specializare—practica filozofiei ecologice aplicată comunităților, existând necesitatea de promovare a conceptelor ecologice, bazate pe principii și instrumente luate din filozofie. În cercetările anterioare, a fost creată o rețea între conceptele de ecologie, filozofie și etică. Pentru a le pune în practică, este nevoie de un program de formare pentru practicienii de consultanță filozofică care vor aplica cunoștințele învățate în dialog cu indivizi sau grupuri, precum și cu organizațiile și comunitatea. Este nevoie de un dialog între diverse domenii ca o componentă necesară pentru dezvoltarea unei comunități durabile prin implementarea unor noi practici de consiliere pentru comunități, numite eco-filosofia pentru comunitate.

Abordarea interdisciplinară a crizei globale de mediu necesită, de asemenea, o reconsiderare a principalelor teorii ecologice cu privire la relația dintre oameni și natură, precum și a normelor etice și morale legate de mediu. Acest fapt se poate alătura practicilor filosofice de aplicat împreună în atingerea unui scop comunitar, de îmbunătățire a relației om-mediu, profund afectate de acțiunea umană și de evoluția tehnologică a umanității. Ecologia intră în domeniul general al științelor mediului și este din ce în ce mai orientată spre găsirea modalităților de protejare a mediului prin specialiști numiți ecologiști sau activiști de mediu, ale căror acțiuni au influențat decizii majore în acest sens, arătându-și astfel importanța și rolul în societate [1] .

Inițial, definiția ecologiei s-a limitat la studiul „relațiilor dintre organisme și mediul lor” [2] prin colaborarea sa cu alte domenii. S-au dezvoltat și alte direcții de acțiune, care au condus la apariția de noi ramuri, cum ar fi etica mediului și alte concepte care concurează pentru obiectivul de a proteja mediul și viața de pe planetă. Astfel, există o preocupare mai mare pentru construirea unei așa-zise civilizații ecologice, care să plaseze ecologia în centrul acestor preocupări ale umanității, să lucreze împreună pentru atingerea acestui obiectiv cu alte domenii ale științelor vieții, filozofie și etică aplicată, sociologie, și politică [3].

Dintr-o perspectivă economică a necesității de supraviețuire ecologică, în primul rând pentru oameni, ca specie dominantă pe planeta Pământ, se constată că aceasta este exclusă din preocupările multor factori de decizie, iar liderii organizațiilor economice contemporane sunt preocupați doar de profit sau adaptarea la tendințele de globalizare manifestate în mediul de afaceri. Astfel, sustenabilitatea rămâne un obiectiv secundar, iar ignorarea efectelor produse de schimbările climatice generate de dezvoltarea tehnologică excesivă este în detrimentul mediului. Ecologiștii, alături de activiști de mediu, au fost primii care au atras atenția liderilor și echipelor de management din organizații despre posibilitatea dezvoltării capitalului natural pe baza resurselor naturale oferite de planetă, pledând pentru includerea ecosistemelor în acest nou tip de capital. . Acest lucru poate genera un potențial economic care poate influența dezvoltarea economică durabilă a fiecărei organizații [4] în încercarea lor de a arăta că protejarea mediului este o necesitate reală, nu un lux și că omenirea ar trebui să fie din ce în ce mai preocupată.

Referințe

  1. Inouye:, D.W. The next century of ecology. Science 2015, 349, 565. [CrossRef]
  2. Editors of the American Heritage Dictionaries. The American Heritage Dictionary of the English Language, 5th ed.; Houghton Mifflin Harcourt: Boston, MA, USA, 2011.
  3. Gare, A. Towards an Ecological Civilization: The Science, Ethics, and Politics of Eco-Poiesis. Process Stud. 2009, 39, 5-38. [CrossRef]
  4. Dasgupta, P. Economics. A Very Short Introduction; University Press: Oxford, UK, 2007; p. 159.

Sursa: Hategan, V.-P. Promoting the Eco-Dialogue through Eco-Philosophy for Community. Sustainability 2021, 13, 4291. https://doi.org/10.3390/su13084291, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *