Eroarea jucătorului apare atunci când cineva crede că evenimentele independente, aleatorii, pot fi influențate unul de celălalt. De exemplu, să presupunem că am răsucit în aer o monedă și ea a căzut cu stema în sus de 4 ori la rând. Ion, în schimb, a răsucit în aer o monedă și ea a căzut cu cealaltă parte a monedei în sus de 4 ori la rând. Vom paria că la următoarea răsucire în aer a monedei aceasta va cădea cu stema în sus. Pe cine ar trebui să pariați că va avea stema? Dacă sunteți înclinați să spuneți că ar trebui să plasați pariul pe Ion, deoarece la el moneda a căzut mereu cu partea opusă stemei în sus și, deoarece moneda este echilibrată corect, rezultatele răsucirilor trebuie să se uniformizeze în curând, atunci ați comis eroarea jucătorului. De fapt, fiecare aruncare este independentă de următoarea, deci faptul că eu tocmai am obținut de 4 ori la rând stema în sus nu mărește sau scade șansele mele de a obține în continuare stema în sus. La fel și pentru Ion. Este adevărat că, atâta timp cât moneda este echilibrată corect, atunci peste un număr mare de aruncări ar trebui să ne așteptăm ca proporția de stemă și partea opusă stemeie să fie de aproximativ 50/50. Dar nu există niciun motiv să ne așteptăm ca la o anumită aruncare să fie mai probabil un anume rezultat. Deoarece moneda este corect ecgilibrată, fiecare parte a ei are aceeași probabilitate de a rămâne în sus după cădere – 50%.
Sursa: Matthew J. Van Cleave, Introduction to Logic and Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu
© 2021 MultiMedia Publishing, Logica și gândirea critică în dezvoltarea personală, Volumul 1
Lasă un răspuns