Home » Articole » RO » Societate » Societatea Informaţională » Informaţii » Gândirea critică » Erori informale în gândirea critică: Eroarea de diviziune

Erori informale în gândirea critică: Eroarea de diviziune

Eroarea de diviziune este asemănătoare cu eroarea de compoziție și sunt ușor de confundat. Diferența este că eroarea de diviziune susține că, întrucât întregul are o anumită caracteristică, fiecare parte trebuie să aibă și ea această caracteristică. Eroarea de compoziție merge în direcția opusă: deoarece fiecare parte are o anumită caracteristică, întregul trebuie să aibă aceeași caracteristică. Iată un exemplu de eroare de diviziune:

Casa costă 1 milion de dolari. Prin urmare, fiecare parte a casei costă 1 milion de dolari.

Aceasta este în mod clar o eroare. Doar pentru că întreaga casă costă 1 milion de dolari, nu rezultă că fiecare parte a casei costă 1 milion de dolari. Cu toate acestea, iată un argument care are aceeași formă, dar care nu comite eroarea de diviziune:

Întreaga echipă a murit în accidentul de avion. Prin urmare, fiecare individ din echipă a murit în accidentul de avion.

În acest exemplu, întrucât se pare că ne referim la un accident de avion în care au murit toți membrii echipei (“accidentul de avion”), rezultă că dacă întreaga echipă a murit în accident, atunci fiecare individ din echipă a murit în accidentul de avion. Deci, acest argument nu comite eroarea de diviziune. În schimb, următorul argument are exact aceeași formă, dar comite eroarea de diviziune:

Echipa a jucat cel mai rău joc din această seară. Prin urmare, fiecare individ din echipă a jucat cel mai rău joc din această seară.

Poate fi adevărat că întreaga echipă a jucat cel mai rău joc al său, chiar dacă este adevărat că niciun individ din echipă nu a jucat cel mai rău joc din toate timpurile. Astfel, acest argument comite eroarea de diviziune chiar dacă are aceeași formă ca argumentul anterior, care nu comite eroarea de diviziune. Acest lucru arată (din nou) că, pentru a identifica erorile informale (cum ar fi compoziția și divizarea), trebuie să ne bazăm pe înțelegerea conceptelor implicate în argument. Unele concepte (cum ar fi „echipa” și „moartea într-un accident de avion”) sunt de așa natură încât, dacă se aplică întregului, se aplică și tuturor părților. Alte concepte (cum ar fi „echipa” și „cel mai rău joc jucat”) sunt de așa natură încât se pot aplica întregului, chiar dacă nu se aplică tuturor părților.

Sursa: Matthew J. Van Cleave, Introduction to Logic and Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu

© 2021 MultiMedia Publishing, Logica și gândirea critică în dezvoltarea personală, Volumul 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *