Caracteristici ale gândirii critice

Cum? nu Ce?

Gândirea critică nu se preocupă de ceea ce crezi, ci mai degrabă de cum sau de ce crezi asta. Majoritatea cursurilor, cum ar fi cele de biologie sau chimie, te învață ce să crezi despre o materie. În schimb, gândirea critică nu este deosebit de interesată de cum este lumea, de fapt. Mai degrabă, gândirea critică vă va învăța cum să vă formați convingeri și cum să gândiți. Este interesată de tipul de raționament pe care îl folosiți atunci când vă formați convingerile și se preocupă dacă aveți motive întemeiate să credeți ceea ce credeți. Prin urmare, această clasă nu este o clasă despre psihologia raționamentului, ceea ce ne duce la a doua trăsătură importantă a gândirii critice.

Nu ar trebui să fie (sau normativ, nu descriptiv)

Există o diferență între teoriile normative și cele descriptive. Teoriile descriptive, cum ar fi cele oferite de fizică, oferă o imagine a modului în care lumea se comportă și funcționează efectiv. În contrast, teoriile normative, cum ar fi cele oferite de etică sau de filosofia politică, oferă o imagine a modului în care ar trebui să fie lumea. În loc să pună întrebări precum de ce ceva este așa cum este, teoriile normative întreabă cum ar trebui să fie ceva. În gândirea critică, ne interesează teoriile normative care ne guvernează gândirea și raționamentul.

Două tipuri de argumente

Cele două tipuri principale de argumente sunt numite argumente deductive și inductive. Le diferențiem în funcție de tipul de suport pe care premisele sunt menite să îl ofere pentru concluzie.

Î: Ce funcție joacă premisele?

Argumentele deductive sunt argumente în care premisele sunt menite să ofere un suport logic concludent pentru concluzie.

Exemple:

#1:

1. Toți oamenii sunt muritori
   2. Socrate este un om.
   ∴ Prin urmare, Socrate este muritor.

#2:

1. Niciun elev din această clasă nu va pica.
   2. Maria este elevă în această clasă.
   ∴ Prin urmare, Maria nu va pica.

#3:

1. A intersectează liniile B și C.
   2. Liniile A și B formează un unghi de 90 de grade
   3. Liniile A și C formează un unghi de 90 de grade.
   ∴ B și C sunt drepte paralele.

Argumentele inductive sunt, prin însăși natura lor, argumente riscante.

Argumente în care premisele oferă un suport probabil pentru concluzie.

Exemple statistice:

#1:

1. Zece la sută din toți clienții din acest restaurant comandă apă.
   2. John este un client.
   ∴ John nu va comanda apă.

#2:

1. Unii studenți lucrează în campus.
   2. Bill este student.
   ∴ Bill lucrează în campus.

#3:

1. Casa de pariuri are pe Steaua București drept favorit pentru campionatul de fotbal.
   ∴ Steaua București va câștiga campionatul de fotbal.

Sursa: Brian Kim, Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing, Gândirea critică, volumul 1