
(Toate organismele sunt produse ale evoluției adaptate mediului lor. (a) Saguaro (Carnegiea gigantea) poate absorbi 750 de litri de apă într-o singură furtună de ploaie, permițând acestor cactuși să supraviețuiască condițiilor uscate din deșertul Sonora din Mexic și sud-vestul Statelor Unite. (b) Șopârla semiacvatică andină (Potamites montanicola) descoperită în Peru în 2010 trăiește la o altitudine între 1.570 și 2.100 de metri și, spre deosebire de majoritatea șopârlelor, este nocturnă și înoată. Oamenii de știință încă nu știu cum aceste animale cu sânge rece sunt capabile să se miște la temperaturile reci (10 până la 15 °C) ale nopții andine.)
Toate organismele vii, de la bacterii la babuini sau afine, au evoluat la un moment dat dintr-o specie diferită. Deși poate părea că lucrurile vii de astăzi rămân aproape la fel, nu este așa — evoluția este un proces continuu.
Teoria evoluției este teoria unificatoare a biologiei, adică este cadrul în care biologii pun întrebări despre lumea vie. Puterea sa este că oferă direcție pentru predicțiile despre viețuitoare, care sunt confirmate în experimente în curs. Geneticianul american de origine ucraineană Theodosius Dobzhansky a scris celebru că „nimic nu are sens în biologie decât în lumina evoluției.” (Theodosius Dobzhansky. “Biology, Molecular and Organismic.” American Zoologist 4, no. 4 (1964): 449.) El a vrut să spună că principiul că toată viața a evoluat și s-a diversificat de la un strămoș comun este fundamentul de la care abordăm toate întrebările în biologie.
Evoluția prin selecție naturală descrie un mecanism pentru modul în care speciile se schimbă în timp. Oamenii de știință, filozofii, cercetătorii și alții au făcut sugestii și au dezbătut acest subiect cu mult înainte ca Darwin să înceapă să exploreze această idee. Filosoful grec clasic Platon a subliniat în scrierile sale că speciile sunt statice și neschimbate, dar au existat și greci antici care au exprimat idei evolutive. În secolul al XVIII-lea, naturalistul Georges-Louis Leclerc Comte de Buffon a reintrodus ideile despre evoluția animalelor și a observat că diversele regiuni geografice au populații diferite de plante și animale, chiar și atunci când mediile sunt similare. Astfel în acest moment s-a acceptat ideea că există specii dispărute.
De asemenea, în secolul al XVIII-lea, James Hutton, un geolog și naturalist scoțian, a propus că schimbările geologice au avut loc treptat prin acumularea de mici modificări din procesele care funcționează așa cum sunt astăzi, pe perioade lungi de timp. Acest lucru a contrastat cu opinia predominantă că geologia planetei a fost o consecință a evenimentelor catastrofale care au avut loc într-un trecut relativ scurt. Geologul din secolul al XIX-lea Charles Lyell, un prieten al lui Darwin, a popularizat punctul de vedere al lui Hutton. Ideile lui Lyell au influențat gândirea lui Darwin: noțiunea lui Lyell despre vârsta mai mare a Pământului a oferit mai mult timp pentru schimbarea treptată a speciilor, iar procesul de schimbare a oferit o analogie pentru această schimbare. La începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste Lamarck a publicat o carte care detalia un mecanism pentru schimbarea evolutivă. Ne referim acum la acest mecanism ca la o moștenire a caracteristicilor dobândite prin care mediul provoacă modificări la un individ, sau descendenții ar putea folosi sau dezutiliza o structură pe parcursul vieții sale și, astfel, aduce schimbări la o specie. În timp ce mulți au discreditat acest mecanism de schimbare evolutivă, ideile lui Lamarck au avut o influență importantă asupra gândirii evoluționiste.
Sursa: Biology 2e, by OpenStax, access for free at https://openstax.org. ©2020 Rice University, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu, © 2023 MultiMedia Publishing
ion adrian
Darwin a spus clar ca problema speciatiei il depaseste si a si anuntat-o in clipa cand in opera sa despre Oiginea spceciilor in titlul complet apare si cea a raselor in lupta pentru existenta si intrebati-va cati profesori de stiinte naturale cunosc titlul complet al acestui opus maret care de fapt explica faptul ca Darwin mai degraba originea raselor o descrie el prin procesul evolutiei odata ce emergenta(nu folosea pe atunci inca nimeni acest termen) spcifica ramane un enorm mister pentru el.
Trei sunt emergentele fantastice, fiind de neinteles in fundamentalitatea lor incat le-am putea spune transcedentale, in istoria si evolutia Universului cat le putem noi gandi rational si anume:
a) Chiar aparitia si crearea Universului(regnului mineral), dupa mine prin coexistenta celor doua ipoteze -teorii, adica a lui Hoyle si a celei mai amplu cercetate si denumite tot de el, glumetz, cu sintagma Big Bang;
b) Emergnta viului cu acel ipotetic LUCA;
c) Emergenta ratiunii adica a nousului in aceasta rasa de oameni care nu numai dupa mine constituir un nou regn inc din sec.19 ( Jean Louis Armand de Quatrefages de Bréau si nu numai) dar mai modest eu cred ca deocamdata inca doar un subregn alaturi de plante si animale.