Georg Simmel: O sociologie a formelor

Georg Simmel (1858–1918) a fost unul dintre părinții fondatori ai sociologiei, deși locul său în disciplină nu este întotdeauna recunoscut. În parte, această neglijență poate fi explicată prin faptul că Simmel era un savant evreu în Germania la începutul secolului al XX-lea și, până în 1914, nu a reușit să obțină o poziție adecvată ca profesor din cauza antisemitismului. În ciuda strălucitelor sale perspective sociologice, și a popularității prelegerilor sale publice ca Privatdozent la Universitatea din Berlin, lipsa unei poziții academice regulate l-a împiedicat să aibă genul de studenți care ar crea o moștenire în jurul ideilor sale. S-ar putea explica, de asemenea, prin unele dintre subiectele neconvenționale și variate despre care a scris: structura flirtului, sociologia aventurii, importanța secretului, tiparele modei, semnificația socială a banilor etc. A fost văzut în general, la momentul respectiv, ca neavând o teorie sistematică sau integrată a societăţii. Cu toate acestea, cunoștințele sale asupra modului în care formele sociale apar la micro-nivelul de interacțiune și modul în care acestea se raportează la fenomenele la nivel macro rămân valoroase în sociologia contemporană.

(Georg Simmel)

Sociologia lui Simmel s-a concentrat pe întrebarea cheie, „Cum este posibilă societatea?” Răspunsul său l-a determinat să dezvolte ceea ce el a numit sociologia formală sau sociologia formelor sociale. În eseul său „Problemele sociologiei”, Simmel ajunge la o concluzie ciudată pentru un sociolog: „Nu există nicio societate ca atare”. „Societatea” este doar numele pe care îl dăm „mulțimii și varietății extraordinare a interacțiuni [care] operează în orice moment” (Simmel, 1908/1971). Aceasta este o perspectivă de bază a micro-sociologiei. Oricât de util ar fi să vorbim despre fenomene la nivel macro, cum ar fi capitalismul, ordinea morală sau raționalizarea, în cele din urmă ceea ce se referă aceste fenomene este o multitudine de procese în desfășurare, neterminate, de interacțiune între indivizi specifici. Cu toate acestea, fenomenele vieții sociale au forme recunoscute, iar formele ghidează comportamentul indivizilor într-un mod regularizat. O birocrație este o formă de interacțiune socială care persistă de la o zi la alta. Nu intri într-o dimineață la serviciu pentru a descoperi că regulile, fișele postului, documentele și ordinea ierarhică a birocrației au dispărut. Întrebările lui Simmel au fost: Cum persistă formele de viață socială? Cum au apărut în primul rând? Ce se întâmplă când devin fixate și permanente?

Concentrarea lui Simmel asupra modului în care apar formele sociale a devenit foarte importantă pentru micro-sociologie, interacționismul simbolic și studiile holurilor hotelurilor, fetelor care vând țigări și societăților de la colțul străzii, etc., popularizate de școala din Chicago la mijlocul secolului al XX-lea. Analiza sa asupra creării de noi forme sociale a fost în mod special adaptată pentru a surprinde experiența cotidiană fragmentară a vieții sociale moderne, care a fost legată de natura și dimensiunea fără precedent a orașului modern. În timpul vieții sale, orașul Berlin în care a trăit și a predat cea mai mare parte a carierei s-a extins masiv după unificarea Germaniei în anii 1870 și, până în 1900, a devenit o metropolă europeană majoră cu 4 milioane de oameni. Dezvoltarea unei metropole a creat o experiență umană fundamental nouă. Inventivitatea oamenilor în crearea de noi forme de interacțiune ca răspuns a devenit o sursă bogată de investigație sociologică.

Referință

• Simmel, Georg. (1971). The problem of sociology.  In D. Levine (Ed.), Georg Simmel: On individuality and social forms (pp. 23–27). Chicago: University of Chicago Press. (original work published 1908)

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

© 2021, MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1