Fig. 13. Este imposibil să te ridici
Ai putea crede că glumesc, dacă ți-aș spus că nu vei putea să te ridici de pe scaun dacă te așezi pe el într-un anumit fel, chiar dacă nu vei fi legat de el. Foarte bine, hai să vedem. Stai jos pe un scaun la fel ca băiatul din Fig. 13. Stai cu trunchiul în poziție verticală și nu împinge picioarele sub scaun. Acum încearcă să te ridici fără să miști picioarele sau să te apleci în față. Nu poți, oricât de mult ai încerca. Niciodată nu vei putea să te ridici în picioare dacă nu împingi picioarele sub scaun sau nu te apleci în față.
Fig. 14. Cilindrul va cădea întrucât perpendiculara din centrul de greutate se află în afara bazei sale
Înainte de a explica motivul, vreau să vă vorbesc despre echilibrul corpurilor în general, și a corpului uman în special. Un obiect nu se va răsturna doar atunci când perpendiculara de la centrul de greutate trece prin baza sa. Cilindrul înclinat din Fig. 14 va cădea. Dacă, pe de altă parte, perpendiculara de la centrul de greutate cade în baza sa, nu se va răsturna. Celebrele turnuri din Pisa și Bologna, sau clopotnița înclinată din Arhanghelsk (Fig. 15), nu cad, în ciuda înclinării lor, din același motiv. Perpendicularele din centrele lor de gravitație nu se află în afara bazelor lor. Un alt motiv este acela că fundațiile lor sunt scufundate adânc în pământ.
Fig. 15. Clopotnița înclinată din Arkhangelsk. O reproducere dintr-o fotografie veche
Tu nu vei cădea doar dacă perpendiculara din centrul de greutate se află în interiorul zonei delimitate de marginea exterioară a picioarelor (Fig. 16). Acesta este motivul pentru care este atât de greu să stai pe un picior și încă mai greu să te echilibrezi pe o funie întinsă. „Baza” noastră este foarte mică și perpendiculară de la centrul de greutate poate cădea cu ușurință în afara limitelor sale. Ai observat mersul ciudat al unui „bătrân lup de mare”? El își petrece cea mai mare a vieții sale la bordul unei nave cabrare în care perpendiculara de la centrul de greutate al corpului său poate cădea în afara „bazei” sale în orice moment. Aceasta i se trage de la obiceiul că atunci când merge pe punte, să meargp cu picioarele cât mai depărtate pentru a avea o bază cît mai mare posibil, ajutându-l astfel să nu cadă. De aici rezultă obișnuința sa de a se clătina în același mod și pe uscat.
O altă situație, de natură opusă de această dată. Respectiv atunci când din efortul de a menține un echilibru rezultă o poză frumoasă. Hamalii care transporta încărcături pe capetele lor sunt bine clădiți, presupun că ai observat. Este posibil să fi văzut, de asemenea, statui deosebite ale femeilor care țin vase pe capetele lor. Aceasta se datorează faptului că poartă o greutate pe capetele lor că acești oameni trebuie să țină capul și corpul în poziție verticală. Dacă s-ar apleca în orice direcție, perpendiculara s-ar deplasa de la centrul de greutate mai mult decât de obicei, din cauza sarcinii de pe cap, în afara bazei, și se va dezechilibra.
Fig. 16. Atunci când o persoană stă perpendiculara din centrul de greutate trece prin zona delimitată de tălpile picioarelor sale
Înapoi acum la problema inițială. Centrul de greutate al băiatului care stă pe scaun este în interiorul corpului în apropierea coloanei vertebrale la aproximativ 20 de centimetri deasupra buricului. Coborâți o perpendiculară din acest punct. Aceasta va trece prin scaunul din spatele picioarelor. Știi deja că, pentru ca omul să se ridice în picioare, ar trebui să treacă prin zona ocupată de picioare. În consecință, atunci când se va ridica, trebuie să ori să se aplece în față, pentru a schimba centrul de greutate, ori să împingă picioarele sub scaun pentru a plasa „baza” sub centrul de greutate. Așa procedăm de obicei atunci când ne ridicăm de pe un scaun. Dacă nu putem proceda astfel, nu vom fi în stare să ne ridicăm în picioare – așa cum ați învățat deja din propria experiență.
Traducere și adaptare, de Nicolae Sfetcu, din Yakov Perelman – Занимательная физика
Lasă un răspuns