Identitatea colectivă este sentimentul comun de apartenență la un grup.
În 1989, Alberto Melucci a publicat Nomads of the Present, care prezintă modelul său de identitate colectivă bazat pe studiile mișcărilor sociale din anii 1980. Melucci și-a bazat ideile pe scrierile lui Touraine (1925- ) și Pizzorno (1924-2019), în special ideile lor despre mișcările sociale și respectiv acțiunea colectivă.[1]
Alberto Melucci scrie: „identitatea colectivă este o definiție interactivă și comună produsă a mai multor indivizi (sau grupuri la un nivel mai complex) și preocupată de orientarea acțiunii și de domeniul oportunităților și constrângerilor în care se desfășoară acțiunea”. Nemulțumit de decalajul dintre teoriile privind modul în care se formează acțiunile colective și modul în care indivizii își găsesc motivația, Melucci definește un proces intermediar, în care indivizii recunosc că împărtășesc anumite orientări în comun și pe această bază decid să acționeze împreună. El consideră identitatea colectivă ca un proces care este negociat în timp cu trei părți: definiție cognitivă, relație activă și investiții emoționale.[2]
- Definiție cognitivă: formularea unui cadru cognitiv privind scopurile, mijloacele și mediul de acțiune
- Relație activă: activarea relațiilor între participanți
- Investiții emoționale: recunoaștere emoțională între indivizi
Melucci, în scrierea sa „The Process of Collective Identity” argumentează pentru identitatea colectivă ca un instrument analitic util pentru a explica mișcările sociale. Se adresează nu numai proceselor din sistemul actorului colectiv, cum ar fi modelele de conducere, ideologiile sau metodele de comunicare, ci și relațiile externe cu aliații și concurenții care modelează actorul colectiv. El afirmă în continuare că poate ajuta la o mai bună înțelegere a dezvoltării acțiunii colective moderne, distincte de organizațiile formale, pe fondul dezvoltării rapide a domeniului cercetării în științe sociale. În plus, face grupuri colective ca fiind colective sistematice și nu entități de ideologie sau seturi de valori simple definite care ar putea antagoniza sau glorifica anumite grupuri. Pentru analiza conflictelor, această distincție poate schimba complet limbajul și natura analizei.[3][4][necesită citare pentru a verifica]
Referințe
- Touraine, Alain. An Introduction to the Study of Social Movements. Social Research,1985.
- Melucci, Alberto. Nomads of the Present: Social Movements and Individual Needs in Contemporary Society. Eds. John Keane and Paul Mier, Philadelphia, PA: Temple University Press. 1989.
- Melucci, Alberto. The Process of Collective Identity. Temple University Press , 1995.
- Melucci, Alberto (1995). „The Process of Collective Identity”. In Johnston, Hank; Klandermans, Bert (eds.). Social Movements and Culture. Social Movements, Protest, and Contention. Vol. 4.Routledge (published 2013). pp. 41–63. ISBN 978-1-134-22402-9.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



ion adrian
Importanta propozitia: „indivizii recunosc că împărtășesc anumite orientări în comun și pe această bază decid să acționeze împreună”, de fapt axiologia unui astfel de grup