Managementul performanței companiei

Managementul performanței companiei (Business Performance Management, BPM) este un set de procese de management al performanței și analitice care permit managementului performanței unei organizații să atingă unul sau mai multe obiective preselectate. Sinonimele pentru „managementul performanței companiei” includ „managementul performanței corporative (CPM)” și „managementul performanței întreprinderii”.

Managementul performanței companiei este inclus în abordările managementului proceselor de afaceri.

Managementul performanței companiei are trei activități principale:

1. selectarea obiectivelor,
2. consolidarea informațiilor de măsurare relevante pentru progresul unei organizații față de aceste obiective și
3. intervenții făcute de manageri în lumina acestor informații în vederea îmbunătățirii performanței viitoare în raport cu aceste obiective.

Deși sunt prezentate aici secvențial, de obicei, toate cele trei activități se vor desfășura concomitent, cu intervenții ale managerilor care afectează alegerea obiectivelor, informațiile de măsurare monitorizate și activitățile întreprinse de organizație.

Deoarece activitățile de management al performanței companiei în organizațiile mari implică adesea colecționarea și raportarea unor volume mari de date, mulți furnizori de software, în special cei care oferă instrumente de business intelligence, comercializează produse menite să ajute în acest proces. Ca rezultat al acestui efort de marketing, managementul performanței companiei este adesea înțeles incorect ca o activitate care se bazează în mod necesar pe sistemele software pentru a funcționa, iar multe definiții ale managementului performanței companiei sugerează în mod explicit software-ul ca fiind o componentă definitivă a abordării.

Acest interes pentru managementul performanței companiei din partea comunității software este determinat de vânzări – „Cea mai mare zonă de creștere în analiza operațională BI este în zona managementului performanței companiei.”

Începând cu 1992, managementul performanței companiei a fost puternic influențat de dezvoltarea cadrului tabloului de bord echilibrat. Este obișnuit ca managerii să folosească cadrul tabloului de bord echilibrat pentru a clarifica obiectivele unei organizații, pentru a identifica cum să le urmărească și pentru a structura mecanismele prin care vor fi declanșate intervențiile. Acești pași sunt aceiași cu cei care se găsesc în BPM și, prin urmare, tabloul de bord echilibrat este adesea folosit ca bază pentru activitatea de managementul performanței companiei.

În trecut, proprietarii au căutat să direcționeze strategia în jos și, în cadrul organizațiilor lor, să transforme aceste strategii în valori acționabile și să folosească analitice pentru a expune relațiile cauză-efect care, dacă ar fi înțelese, ar putea oferi o perspectivă asupra luării deciziilor.

Istorie

Referirea la managementul performanței în afara sferei afacerilor apare în Arta războiului a lui Sun Tzu. Sun Tzu susține că pentru a reuși în război, trebuie să cunoaștem pe deplin propriile puncte forte și slăbiciuni, precum și pe cele ale inamicilor. Lipsa oricărui set de cunoștințe poate duce la înfrângere. Paralele dintre provocările din afaceri și cele ale războiului includ:

• colectarea datelor – atât interne, cât și externe
• discernarea modelelor și a semnificației datelor (analizarea)
• răspunderea la informațiile rezultate

Înainte de începerea erei informației la sfârșitul secolului al XX-lea, companiile își făceau uneori timp să colecteze laborios date din surse neautomatizate. Deoarece nu aveau resurse de calcul pentru a analiza corect datele, deseori luau decizii comerciale în primul rând pe baza intuiției.

Pe măsură ce companiile au început să automatizeze din ce în ce mai multe sisteme, tot mai multe date au devenit disponibile. Cu toate acestea, colectarea a rămas adesea o provocare din cauza lipsei de infrastructură pentru schimbul de date sau din cauza incompatibilităților dintre sisteme. Rapoartele cu privire la datele culese au durat uneori luni pentru a fi generate. Astfel de rapoarte au permis luarea unor decizii strategice informate pe termen lung. Cu toate acestea, luarea deciziilor tactice pe termen scurt a continuat adesea să se bazeze pe intuiție.

În 1989, Howard Dresner, un analist de cercetare la Gartner, a popularizat „business intelligence” (BI) ca termen umbrelă pentru a descrie un set de concepte și metode de îmbunătățire a procesului decizional în afaceri prin utilizarea sistemelor de asistență bazate pe fapte. Managementul performanței se bazează pe o bază de BI, dar îl îmbină cu ciclul de planificare și control al întreprinderii – cu capabilități de planificare, consolidare și modelare a întreprinderii.

Dezvoltarea standardelor, a automatizării și a tehnologiilor, au condus la cantități mari de date disponibile. Tehnologiile de depozit de date au permis construirea de depozite pentru a stoca aceste date. ETL îmbunătățit și instrumentele de integrare a aplicațiilor de întreprindere au sporit colectarea în timp util a datelor. Tehnologiile de raportare OLAP au permis generarea mai rapidă de noi rapoarte care analizează datele. Începând cu 2010, business intelligence a devenit arta de a analiza cantități mari de date, de a extrage informații utile și de a transforma acele informații în cunoștințe care pot fi acționate.

Definiție și domeniul de aplicare

Managementul performanței companiei constă într-un set de procese de management și analitice, susținute de tehnologie, care permit companiilor să definească obiective strategice și apoi să măsoare și să gestioneze performanța în raport cu aceste obiective. Procesele de bază de management al performanței companiei includ planificarea financiară, planificarea operațională, modelarea afacerii, consolidarea și raportarea, analiza și monitorizarea indicatorilor cheie de performanță legați de strategie.

Managementul performanței companiei implică consolidarea datelor din diverse surse, interogarea și analiza datelor și punerea în practică a rezultatelor.

Cadre generale

Există diferite cadre generale pentru implementarea managementului performanței companiei. Disciplina oferă companiilor un cadru de sus în jos prin care să alinieze planificarea și execuția, strategia și tactica, precum și obiectivele unității de afaceri și ale întreprinderii. Reacțiile pot include strategia Six Sigma, tabloul de bord echilibrat, costul bazat pe activități (ABC), obiectivele și rezultatele cheie (OKR), managementul calității totale, valoarea adăugată economică, măsurarea strategică integrată și teoria constrângerilor.

Tabloul de bord echilibrat este cel mai larg adoptat cadru general de management al performanței.

Sursa: Drew Bentley, Business Intelligence and Analytics. © 2017 Library Press, Licență CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu

© 2021 MultiMedia Publishing, Business Intelligence și Analytica în afaceri, Colecția Știința Informației