Opțiuni materialiste în filosofia minții

Materialiștii au opinii diferite în privința stărilor fizice în care cred că se găsesc stările mentale. Poziții materialiste luate în considerare astăzi: behaviorism, teoria identității, funcționalism, eliminativism.

1. Behaviorism (Comportamentalism)

Luați în considerare o dispoziție precum solubilitatea. Nu există nimic sugestiv de solubilitate în aspectul suprafeței unui cub de zahăr. S-ar putea ca solubilitatea să nu fie o stare a cubului de zahăr pe care îl vedem, ci a unei componente interioare ascunse: sufletul său zaharat? Nu! Solubilitatea nu se atașează de o parte interioară specială a acesteia, mai degrabă este un tip special de stare, starea de a fi astfel încât dacă ar fi pus în apă, atunci s-ar dizolva.

Nu există nimic care să sugereze că vreau cafea din înfățișarea mea. Pentru că dorința este o stare a unei componente interioare ascunse: mintea mea? Nu! Doar că (1) întrebat ce vreau, aș spune „Cafea”, (2) dacă mi s-ar oferi cafea, aș bea-o, (3) etc. Dorința este invizibilă nu pentru că este interioară, ci pentru că este ipotetică: trebuie să fac ceea ce aș face în împrejurări la care s-ar putea să nu se ajungă de fapt.

Behaviorism: Nu există nimic altceva într-o stare mentală decât dispoziția de a se comporta în anumite moduri.

Avantaje (față de dualism):

Materialist. Evoluţie. Cunoașterea altor minți. Interacțiunea minte-corp.

Probleme

Conștiință: Behavioristul trebuie să „simuleze anestezia intenționată”.

Acces: „Ești bine, eu cum sunt?”

Insuficiență: se presupune că vreau cafea dacă (1) (2) (3). Dar poate mă prefac că vreau cafea!

Circularitate: Dacă ai întreba și te-aș auzi, aș spune „Cafea”; dacă ai oferit ceva și am avut încredere în tine, aș bea, etc. Dar încrederea este în sine o stare mentală.

Cauza: Mă întind după cafea pentru că o vreau, nu invers. Comparați rujeola și petele de rujeolă.

2. Teoria identității

Căldura este un concept diferit de energia cinetică moleculară medie înaltă. Dar stările sunt identice. Argument pentru aceasta: căldura este „prin definiție” ceea ce provoacă o anumită senzație; acea senzație este cauzată de energia moleculară medie mare; deci căldură = energie moleculară medie mare.

Dorința de cafea provoacă comportamentul de căutare a cafelei. Comportamentul de căutare a cafelei este pe deplin explicat de stările fizice ale creierului nostru. Deci, dorința de cafea este o stare fizică a creierului. (A postula proprietăți mentale în plus ar însemna multiplicarea cauzelor dincolo de ceea ce este necesar pentru a explica fenomenele.)

Probleme

Probleme materialiste standard: confidențialitate, subiectivitate, cunoaștere. Pune astea deoparte pentru moment. Șovinism: arderea fibrei C poate apărea numai în creierul ca al nostru, dar animalele și extratereștrii pot simți durere.

Aceasta se numește „realizare multiplă”; aceasta duce la:

3. Funcționalism

Identifică stările mentale nu cu stările fizice ale creierului, ci cu ceva mai înalt și mai abstract, ceva care ar putea fi duplicat în toate tipurile de structură fizică.

Ce face ceva un deschizător de sticle? Că este o bucată de oțel de așa și așa compoziție, cutare și cutare formă, cutare dimensiune, și așa mai departe? Nu; ai putea avea un deschizător de sticle diferit în toate aceste privințe. Ceea ce face ceva un deschizător de sticle este modul în care funcționează. Un deschizător de sticle este ceea ce face un deschizător de sticle. (În aceeași logică: Scaune? Bucăți de hârtie? Orbitele ochilor?) Poate că ar trebui să concepem și stările mentale în funcție de funcția lor.

Imaginați-vă un aparat de sifon care percepe un ban pentru fiecare Cola. Mașina are două stări, S1 și S2, ambele definite în ceea ce privește ceea ce iau ca intrări și ceea ce dau ca ieșiri. Aceste informații sunt reprezentate într-un tabel de intrare/ieșire, după cum urmează.

Intrare	Starea 1 (S1)	Starea 2 (S2)
5 cenți	Fără ieșire, mergeți la S2	Emite Cola, mergi la S1
10 cenți	Emite Cola, stai în S1	Emite Cola și 10 cenți, mergi la S1

Întrebare: ce sunt stările 1 și 2? Tentant este să spunem că S1 este dorința de 10 cenți, iar S2 este dorința de 5 cenți. Când ți se spune suficient despre modul în care funcționează o stare, adică ce ieșiri oferă pe baza cărei intrări, poate fi firesc să descrii acea stare în termeni mentalistici.

Funcționalistul susține că fiecare stare mentală este definită de funcția pe care o îndeplinește, adică de relațiile cauzale pe care le poartă cu (1) intrări de mediu, (2) alte stări mentale și (3) intrări comportamentale.

Desigur, tabelul de intrare/ieșire adecvat psihologiei umane ar fi mult mai mare decât cel dat, dar principiul ar fi același. Stările mentale nu sunt (ca în teoria identității) stările fizice care joacă aceste roluri funcționale, ele sunt rolurile funcționale în sine.

Avantaje

Antișovinism. Niciun motiv pentru care un extraterestru sau un computer nu ar putea simți durere.

Autonomie. Nu sunt corpul meu, ci ceva mai înalt, care este față de corpul meu, aproximativ așa cum este un program față de computerul care îl rulează. Chiar dacă lumea fizică ar fi fost foarte diferită, aș fi putut fi tot aici cu aceleași gânduri și sentimente pe care le am acum.

Probleme

Cauzalitate. Poate un rol funcțional să provoace ceva? Totuși, nu vrem ca credințele și dorințele noastre să ne provoace acțiunile? Poate că credința este starea care realizează rolul funcțional. Acest lucru aduce șovinismul înapoi?

Supraflexibilitate. Un duplicat funcțional făcut din agrafe și role de toaletă, sau apă care curge prin țevi, sau populația Chinei, va fi în continuare o minte.

Qualia îngrijorează. Qualia inversată. Sunt chiar posibile? Sunt în principiu verificabile?

Zombi.

4. Eliminativism

Când se demonstrează că o teorie este greșită, există două lucruri care se pot întâmpla. Fie înlocuirea sa este suficient de asemănătoare încât termenii teoriei inițiale să poată fi continuați mai mult sau mai puțin cu același înțeles. Acest lucru s-a întâmplat odată cu trecerea de la fizica newtoniană la fizica relativistă. Deși noțiunea de masă s-a schimbat (astfel încât acum era o funcție a vitezei, nu un absolut), a fost suficient de asemănătoare pentru ca oamenii să creadă că este același lucru despre care se vorbea, chiar dacă oamenii au crezut că lucruri diferite sunt adevărate despre aceasta. Un exemplu mai radical vine cu utilizarea termenului „atom”. Fizica contemporană gândește la atomi în moduri foarte diferite de modul în care au fost gândiți de grecii antici. Dar există, fără îndoială, o asemănare suficientă pentru ca noi să folosim același cuvânt și să credem că se vorbește despre același lucru.

Alternativ, o teorie poate fi atât de radical diferită încât nu există posibilitatea de a menține termenii neschimbați. Astfel, teoria flogisticului susținea că arderea este eliberarea unei substanțe numite „flogiston”. Teoria calorică susținea despre căldură că era un fluid, calorific, care era ținut în interiorul unui corp și care putea curge de la un corp la altul. Ambele teorii sunt complet greșite: atât de greșite încât nu există nimic care să corespundă acestor termeni în teoriile care i-au înlocuit. Atunci nu au fost pur și simplu revizuite, ci eliminate. Alte exemple: vrăjitoare; sfera înstelată de deasupra; spirit vital.

Materialismul eliminativ susține că același lucru este valabil și pentru psihologia populară („PP”). Susține că PP este o teorie, nu există nimic care să corespundă termenilor „credință” și „dorință, așa că, în cele din urmă, vor fi eliminați și înlocuiți cu termenii unei teorii mai bune: neuroștiința.

Argumente pentru materialismul eliminativ

1. Adecvarea explicativă. Poate PP explica boala mintală? Somnul? Învăţarea? Inteligența? Memoria?
2. Inducția din alte teorii. PP a rămas constantă din cele mai vechi timpuri. Toate celelalte teorii pe care le-am susținut în antichitate s-au dovedit a fi false. Deci, probabil și PP este falsă. În plus, nu se potrivește deloc cu știința contemporană. Nu poate fi aritmetizată.
3. Dovezi din neuroștiință?

Notă: Distincția dintre termenii care ar trebui revizuiți și cei care ar trebui eliminați poate fi una vagă.

Sursa: Richard Holton, MIT Course: Problems in Philosophy. Licența CC BY-NC-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu