Un paşaport biometric este un document de identitate care foloseşte datele biometrice pentru a autentifica identitatea călătorilor.
Informaţiile critice ale paşaportulu sunt stocate într-un cip subţire RFID, asemănător stocării informaţiilor pe smartcarduri.
Ca şi la smartcarduri, paşaportul conţine un cip fără contacte implantat, care poate reţine date de semnătură digitală pentru a asigura integritatea paşaportului şi a datelor biometrice.
Datele biometrice standardizate actuale folosite pentru acest tip de identificare sunt recunoaşterea feţei, amprentele digitale, şi recunoaşterea irisului. Aceste date au fost adoptate după studierea posibilităţilor pentru mai multe date biometrice, inclusiv scanarea retinei.
Organizaţia pentru Aviaţia Civică Internaţională defineşte formatul pentru fişierul de date biometrice şi protocoalele de comunicaţii care să se folosească în cazul paşaportului. În prezent sunt stocate în cip numai imagini digitale (de obicei în format JPEG sau JPEG2000) ale fiecărei caracteristici biometrice.
Compararea caracteristicilor biometrice se realizează exterior paşaportului, cu ajutorul unui sistem electronic de control al contururilor (e-borders).
Pentru a stoca datele în cipul fără contacte, acesta include o memorie de stocare EPROM de minimum 32 kb, şi este conectată cu ajutorul unei interfeţe conform standardului internaţional ISO/IEC 14443, printre altele. Aceste standarde asigură interoperabilitatea între diferite ţări şi diferiţi fabricanţi de paşapoarte.
Lasă un răspuns