Nu îmi mai aduc aminte povestea originală, și nici nu am găsit-o pe Internet, astfel încât o voi re-inventa încercând să păstrez cât mai mult din varianta originală, dar adaptată zilelor noastre.
Nu foarte demult, trăia într-un sat din România o bătrână care rămăsese singură, după ce îi murise soțul cu mult timp în urmă. Avea trei fii, pe care îi crescuse cum putuse ea mai bine, și la care ținea foarte mult. Iar copiii o iubeau și ei foarte mult dar, pentru că nu găsiseră de lucru la ei în sat, se răspândiseră în lume unde, fiind harnici și pricepuți, fiecare din ei își încropiseră o mică avere și își întemeiaseră propria familie. Erau răspândiți în toate colțurile lumii: unul în Italia, unul în China, și unul în America.
Deși departe și fericiți în lumea lor, nu își uitaseră mama, și îi dădeau din când în când telefon ca să afle dacă e bine, și îi povesteau fiecare ce a mai făcut. Bătrâna, ca să nu îi îngrijoreze, le răspundea întotdeauna că ea e bine, și se bucura mult de fericirea lor.
Atunci când bătrâna urma să împlinească o vârstă rotundă, au decis să vină cu toții acasă, să o mai vadă o dată înainte de a pleca alături de tatăl lor, și i-au transmis dinainte câte un cadou prin curier.
Fiul din Italia i-a trimis o sculptură foarte frumoasă cu Columna lui Traian care, atunci când lumina Soarelui cădea pe ea, iradia o lumină foarte plăcută, explicându-i mamei lui că acea capodoperă face parte integrantă din istoria României.
Fiul din China i-a trimis un laptop foarte modern fabricat chiar în orașul în care locuia el, cu poze ale actualei lui familii și ale casei în care locuia.
Fiul din America i-a trimis o pasăre foarte frumoasă, care putea vorbi în trei limbi, inclusiv limba română.
Cu o zi înainte ca bătrâna să împlinească 90 de ani, au ajuns la ea acasă și cei trei fii ai ei. Mult s-a bucurat bătrâna, a plâns de fericire și i-a îmbrățișat pe ei, soțiile lor și copiii lor. Și fiecare s-a lăudat cu realizările lui din țara unde locuia. Bătrâna îi asculta pe fiecare în parte și nu își mai încăpea în piele de bucurie.
La un moment dat cei trei fii au întrebat-o dacă i-au plăcut cadourile pe care i le-au trimis.
”Daaa,” a răspuns bătrâna, ”m-am bucurat foarte mult, mulțumesc! Mi-a plăcut foarte mult Columna lui Traian, am pus-o pe bibliotecă și mă uit cu drag la ea în fiecare zi. Și laptopul mi-a plăcut foarte mult, pentru că în fiecare zi mă pot bucura de pozele nepoților mei. Dar cel mai mult mi-a plăcut pasărea. Am gătit-o la cuptor chiar în ziua în care am primit-o, și am mâncat din ea două zile la rând pentru a putea savura gustul cărnii de care nu am mai avut parte în ultimii ani!”
Lasă un răspuns