Există lucruri care nu sunt prezente? Patru-dimensionaliștii spun că da, iar oamenii de știință spun că nu. Patru-dimensionaliștii cred că timpul este o a patra dimensiune, ortogonală față de cele trei dimensiuni spațiale. În același mod în care lucrurile există în alte puncte ale spațiului, spune patru-dimensionalistul, ar trebui să acceptăm că lucrurile există în alte momente în timp. La fel cum există Shania Twain, dar nu aici, John Denver există, dar nu acum. În viziunea în patru dimensiuni, universul este o varietate spațiu-timp existentă, conținând tot ceea ce s-a întâmplat, tot ce se întâmplă și tot ce se va întâmpla vreodată. Din imaginea patru-dimensională rezultă că nu există nici un moment singular, care să fie considerat neesențial ca prezent.
Oamenii de știință neagă analogia dintre timp și dimensiunile spațiale și insistă că singurele lucruri care există sunt lucrurile care există acum. Shania Twain nu există aici, dar ea există. John Denver nu există acum, așa că el nu există deloc. Cele mai bune lucruri despre John Denver, potrivit prezentistului, sunt că el a existat. Sunt dintre cei care spun că prezentismul este gol de adevăr, cei care spun că este în mod evident fals și cei care spun că oamenii de știință și patru-dimensionaliști vorbesc fără să se audă între ei. Cred că dezacordul dintre prezentism și patru-dimensionalism este atât real, cât și interesant.
Un călător de timp este cel care face o călătorie, începând de la un moment dat și ajungând cu o oră mai devreme sau mai târziu, în care durata călătoriei este inegală față de diferența dintre timpul de sosire și plecare. Deci, dacă plec de aici acum, călătoresc o oră și ajung undeva o mie de ani în viitor, atunci sunt călător în timp. Cineva care se culcă și se trezește o mie de ani mai târziu nu este un călător timp, deși se poate simți ca unul. Călătorii în timp au experiențe personale asemănătoare cu ale noastre, cu excepția faptului că timpurile ce au urmat unul după altul în timpurile lor personale nu sunt toate timpurile care se desfășoară unul după altul în timp extern.
Este posibilă călătoria în timp? Filosofii nu sunt de acord. Dar ideea comună este că această călătorie în timp este posibilă dacă viziunea patru-dimensională a timpului este corectă, dar nu este posibilă dacă prezentismul este adevărat. Noi numim această opinie comună pentru că cunoaștem mulți oameni care se abonează la ea și pentru că patru-dimensionalitatea tinde să fie asumată de cei care apără posibilitatea călătoriei în timp. Opinia comună a fost apărată de către William Godfrey-Smith, care spune că „imaginea metafizică care stă la baza discuțiilor despre călătoria în timp este cea a universului bloc, în care lumea este concepută ca fiind extinsă în timp, așa cum este în spațiu”.Viziunea comună pare, de asemenea, să se afle în spatele afirmației lui John Bigelow, conform căruia lipsa poveștilor despre călătoria în timp înainte de secolul al XIX-lea contează ca dovezi că toată lumea a fost prezentistă până atunci (deși Bigelow ar putea spune că trebuie să gândim în termeni non-prezentiști înainte de a ne putea da seama că este posibilă călătoria în timp).
Simon Keller și Michael Nelson contestă opinia comună. Ei se concentrează pe o clasă de povestiri destul de corecte – povestiri care sunt de obicei (și cu bună-credință) considerate ca povestiri de călătorie în timp și care sunt de obicei (și cu un bun motiv) considerate compatibile cu patru-dimensionalismul. Obiectivul lor este acela de a arăta că, dacă aceste povestiri sunt într-adevăr compatibile cu patru-dimensionalismul, și prezentismul este totuși plauzibil, atunci ele sunt compatibile și cu prezentismul. Poate că există și alte feluri de povestiri care pot fi considerate corect ca povestiri de călătorie în timp și care nu sunt compatibile cu prezentismul. VEi încearcă să demonstreze că prezentistul ar trebui sa accepte posibilitatea cel putin unor povești de călătorie în timp.
Sursa: Simon Keller and Michael Nelson, Presentists should believe in time-travel, Australasian Journal of Philosophy (Vol. 79, No. 3, September, 2001) pp. 333-345.
Lasă un răspuns