Rațiunea

Rațiunea este capacitatea de a aplica în mod conștient logica prin obținerea de concluzii din informații noi sau existente, cu scopul de a căuta adevărul. Este strâns asociată cu activități atât de caracteristic umane, cum ar fi filozofia, știința, limbajul, matematica și arta, și este în mod normal considerată a fi o abilitate distinctivă deținută de oameni. Rațiunea este uneori denumită raționalitate.

Raționamentul este asociat cu actele de gândire și cunoaștere și implică utilizarea intelectului cuiva. Domeniul logicii studiază modurile în care oamenii pot folosi raționamentul formal pentru a produce argumente valide din punct de vedere logic. Raționamentul poate fi subdivizat în forme de raționament logic, cum ar fi raționamentul deductiv, raționamentul inductiv și raționamentul abductiv. Aristotel a făcut o distincție între raționamentul discursiv logic (rațiunea propriu-zisă) și raționamentul intuitiv, în care procesul de raționament prin intuiție – oricât de valabil – poate tinde spre personal și subiectiv opac. În unele situații sociale și politice, modurile logice și intuitive de raționament pot intra în conflict, în timp ce în alte contexte intuiția și rațiunea formală sunt văzute mai degrabă complementare decât adversare. De exemplu, în matematică, intuiția este adesea necesară pentru procesele creative implicate în ajungerea la o demonstrație formală, probabil cea mai dificilă dintre sarcinile de raționament formal.

Raționamentul, ca și obiceiul sau intuiția, este una dintre modalitățile prin care gândirea trece de la o idee la o idee înrudită. De exemplu, raționamentul este mijlocul prin care indivizii raționali înțeleg informațiile senzoriale din mediul lor sau conceptualizează dihotomii abstracte, cum ar fi cauză și efect, adevăr și minciună, sau idei referitoare la noțiunile de bine sau rău. Raționamentul, ca parte a luării deciziilor executive, este, de asemenea, strâns identificat cu capacitatea de a se schimba în mod conștient, în ceea ce privește obiectivele, credințele, atitudinile, tradițiile și instituțiile și, prin urmare, cu capacitatea de libertate și autodeterminare.

Spre deosebire de utilizarea „rațiunii” ca substantiv abstract, un motiv este o considerație dată care fie explică sau justifică evenimente, fenomene sau comportamente. Rațiunile justifică deciziile, motivele susțin explicațiile fenomenelor naturale; pot fi date motive pentru a explica acțiunile (conduita) indivizilor.

Folosirea rațiunii sau a raționamentului poate fi, de asemenea, descrisă mai clar ca oferind motive bune sau cele mai bune. De exemplu, atunci când se evaluează o decizie morală, „morala este, cel puțin, efortul de a-și ghida conduita prin rațiune – adică a face ceea ce se bazează cele mai bune motive pentru a face – în același timp acordând o greutate egală [și imparțială] intereselor tuturor celor afectați de ceea ce face cineva” (James Rachels, în The Elements of Moral Philosophy)

Psihologii și oamenii de știință cognitivă au încercat să studieze și să explice modul în care oamenii raționează, de ex. ce procese cognitive și neuronale sunt implicate și modul în care factorii culturali afectează deducțiile pe care le fac oamenii. Domeniul raționamentului automat studiază modul în care raționamentul poate fi sau nu modelat computațional. Psihologia animalelor ia în considerare întrebarea dacă alte animale decât oamenii pot raționa.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)