Structuri de argumente în logică și gândirea critică

Până acum am văzut că un argument constă dintr-o premisă (de obicei mai mult de una) și o concluzie. Cu toate acestea, foarte des argumentele și explicațiile au o structură mai complexă decât doar câteva premise care susțin direct concluzia. De exemplu, luați în considerare următorul argument:

Nimeni care locuia în Pompeii nu ar fi putut supraviețui erupției Muntelui Vezuviu. Motivul este simplu: lava curgea prea repede și nu mai avea unde să meargă pentru a scăpa de ea la timp. Prin urmare, această relatare a erupției, care pretinde că a fost scrisă de un martor ocular care a locuit în Pompei, nu a fost de fapt scrisă de un martor ocular.

Principala concluzie a acestui argument – afirmația care depinde de alte afirmații ca dovadă, dar nu oferă ea însăși nicio dovadă pentru nicio altă afirmație – este:

1. Această relatare a erupției Mt. Vezuviu nu a fost de fapt scrisă de un martor ocular.

Cu toate acestea, structura argumentului este mai complexă decât a avea doar câteva premise care oferă dovezi direct pentru concluzie. Mai degrabă, unele afirmații oferă dovezi direct pentru concluzia principală, dar acea afirmație în sine este susținută de o altă afirmație. Pentru a determina structura unui argument, trebuie să determinăm ce afirmații susțin pe care. Putem folosi premisele și indicatorii de concluzie pentru a ajuta la acest lucru. De exemplu, pasajul conține sintagma „motivul este …”, care este un indicator de premisă și conține și indicatorul de concluzie „prin urmare”. Acest indicator de concluzie ne ajută să identificăm concluzia principală, dar cel mai important lucru de văzut este că afirmația A nu furnizează ea însăși dovezi sau suport pentru niciuna dintre celelalte afirmații din argument, care este cel mai clar motiv pentru care afirmația A este principala concluzie a argumentului. Următoarea întrebare la care trebuie să răspundem este: care afirmație acceptă cel mai direct pe A? Cea care susține cel mai direct pe A este:

1. Nimeni care locuia în Pompei nu ar fi putut supraviețui erupției Muntelui Vezuviu.

Cu toate acestea, există și un motiv oferit în sprijinul lui B. Acest motiv este că:

1. Lava din Muntele Vezuviul curgea prea repede și nu exista niciun loc în care cineva care locuia în Pompei să meargă pentru a scăpa de ea la timp.

Deci, concluzia principală (A) este susținută direct de B, iar B este susținută de C. Deoarece B acționează ca o premisă pentru concluzia principală, dar este și ea însăși concluzia unor premise suplimentare, ne referim la B ca o concluzie intermediară. Important este să recunoaștem aici că aceeași afirmație poate acționa atât ca premisă, cât și ca o concluzie. Enunțul B este o premisă care susține concluzia principală (A), dar este și ea însăși o concluzie care rezultă din C. Iată cum am pune acest argument complex într-o formă standard (folosind numerele de data aceasta, așa cum facem întotdeauna atunci când punem un argument în formă standard):

1. Lava din Muntele Vezuviu curgea prea repede și nu exista niciun loc în care cineva care locuia în Pompei să meargă pentru a scăpa de ea la timp.
2. Prin urmare, nimeni care locuia în Pompei nu ar fi putut supraviețui erupției Muntelui Vezuviu. (de la 1)
3. Prin urmare, această relatare a erupției Mt. Vezuviu nu a fost de fapt scrisă de un martor ocular. (de la 2)

Observați că la sfârșitul declarației 2 am scris între paranteze „de la 1” (și la fel la sfârșitul declarației 3 am scris „de la 2”). Acesta este un mod scurt de a spune: „această afirmație rezultă din afirmația 1.” Vom folosi această convenție ca o modalitate de a urmări structura argumentului. Poate ajuta, de asemenea, să ne gândim la structura unui argument spațial, după cum arată figura 1:

Argumentul principal aici (de la 2 la 3) conține un subargument, în acest caz argumentul de la 1 la 2. Un subargument, așa cum sugerează termenul, face parte dintr-un argument care oferă sprijin indirect pentru argumentul principal. Argumentul principal este pur și simplu argumentul a cărui concluzie este concluzia principală.

Un alt tip de structură pe care îl pot avea argumentele este atunci când două sau mai multe premise oferă sprijin direct, dar independent, pentru concluzie. Iată un exemplu de argument cu structura respectivă:

Știu că Wanda a mers astăzi cu bicicleta pentru a lucra, pentru că, atunci când a ajuns la serviciu, avea cracul de la piciorul drept al pantalonilor ridicat (ceea ce fac cicliștii, pentru a-și păzi cracii pantalonilor să nu fie prinși în lanț). Mai mult, colegul nostru de muncă, Bob, care lucrează în contabilitate, a văzut-o mergând cu bicicleta spre serviciu la 7:45 dimineața.

Concluzia acestui argument este „Wanda a mers astăzi cu bicicleta la lucru” și există două premise care oferă sprijin independent pentru aceasta: faptul că Wanda avea cracul de la piciorul drept al pantalonilor ridicat, și faptul că Bob a văzut-o mergând cu bicicleta. Iată argumentul în formă standard:

1. Wanda a ajuns la locul de muncă cu cracul de la piciorul drept al pantalonilor ridicat.
2. Cicliștii își ridică adesea cracul de la piciorul drept al pantalonilor ca să nu fie prins în lanț.
3. Bob a văzut-o pe Wanda mergând cu bicicleta spre serviciu la 7:45.
4. Prin urmare, Wanda a mers astăzi cu bicicleta la muncă. (de la 1-2, 3 independent)

Din nou, observați că, lângă afirmația 4 a argumentului, am scris premisele din care rezultă acea concluzie. În acest caz, pentru a evita orice ambiguitate, am notat că sprijinul pentru concluzie vine independent de afirmațiile 1 și 2, pe de o parte, și de la afirmația 3, pe de altă parte. Este important să subliniem că un argument sau un subargument poate fi susținut de una sau mai multe premise. Vedem acest lucru în prezentul argument, deoarece concluzia (4) este susținută în comun de 1 și 2 și independent de 3. La fel ca înainte, putem reprezenta structura acestui argument în mod spațial, după cum arată figura 2:

Există nenumărate structuri de argumente diferite care pot fi generate din aceste câteva modele simple. În acest moment, este important să înțelegem că argumentele pot avea aceste structuri diferite și că unele argumente vor fi mai lungi și mai complexe decât altele. Determinarea structurii argumentelor foarte complexe este o abilitate care necesită ceva timp pentru a o stăpâni. Chiar și așa, ne poate ajuta să ne amintim că orice structură argumentală se întoarce în cele din urmă la o combinație a acestora.

Exercițiul 4

Scrieți următoarele argumente în formă standard și arătați cum este structurat argumentul folosind o diagramă precum cele pe care le-am folosit în această secțiune.

1. Nu este nimic în neregulă cu prostituția, deoarece nu este nimic în neregulă cu interacțiunile sexuale și economice consensuale între adulți. Mai mult, din moment ce nu există nicio diferență între un bărbat care are o întâlnire oarbă cu o femeie, îi cumpără cina și apoi face sex cu ea și un bărbat care plătește pur și simplu o femeie pentru sex, acesta este un alt motiv pentru care nu este nimic în neregulă cu prostituţia.
2. Prostituția este greșită, deoarece implică femei care au fost de obicei abuzate sexual în copilărie. Știm că majoritatea acestor femei au fost abuzate în urma mai multor sondaje efectuate cu femei care au lucrat în prostituție și care arată un procent ridicat de abuzuri sexuale auto-raportate în copilărie.
3. A fost cineva în această cabană de curând pentru că în ceainicul de apă era apă caldă și pentru că în șemineu încă mai ardeaa lemne. Dar persoana nu ar fi putut fi Tim pentru că Tim a fost cu mine tot timpul. Prin urmare, trebuie să fie altcineva în aceste păduri.
4. Este posibil să fii orb și totuși să participi la Jocurile Olimpice de când Marla Runyan a făcut-o la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000.
5. Trenul a întârziat, pentru că trebuia să aleagă o rută mai lungă, alternativă, de când podul a ajuns să fie nefuncțional.
6. Israelul nu este în siguranță dacă Iranul primește rachete nucleare, deoarece Iranul a amenințat de mai multe ori că va distruge Israelul, și dacă Iranul ar avea rachete nucleare acesta ar putea duce la îndeplinire această amenințare. Mai mult, de vreme ce Iranul dezvoltă uraniu îmbogățit, acesta fiind componenta cheie necesară armelor nucleare – orice altă parte a procesului de construire a unei arme nucleare este simplă în comparație cu aceasta. Prin urmare, Israelul nu este în siguranță.
7. Întrucât tuturor jucătorilor profesioniști de hochei le lipsesc dinții din față și Martin este un jucător profesionist de hochei, rezultă că lui Martin îi lipsesc dinții din față. Și din moment ce aproape toți sportivii profesioniști cărora le lipsesc dinții din față au dinți falși, rezultă că Martin are probabil dinți falși.
8. Oricine mănâncă Crab Rangoon la restaurantul China Food va avea probabil probleme de stomac după aceea. Mi s-a întâmplat de fiecare dată, motiv pentru care probabil că se va întâmpla și cu alți oameni. Întrucât Bob a mâncat Crab Rangoon la restaurantul China Food, probabil că va avea probleme de stomac după aceea.
9. Lui Albert și lui Caroline le place să alerge după-amiaza în Hyde Park. Deoarece Albert nu aleargă niciodată singur, știm că de fiecare dată când Albert aleargă, și Caroline aleargă. Dar, din moment ce Albert pare că tocmai a alergat (din moment ce gâfâie tare), rezultă că și Caroline a alergat.
10. Doar pentru că amprentele lui Jeremy erau pe arma care l-a ucis pe Tim și arma a fost înregistrată la Jeremy, nu rezultă că Jeremy l-a ucis pe Tim, deoarece amprentele lui Jeremy ar fi cu siguranță pe propria armă și altcineva ar fi putut fura arma lui Jeremy și ar fi putut să o folosească pentru a-l omorî pe Tim.

Sursa: Matthew J. Van Cleave, Introduction to Logic and Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu

© 2021 MultiMedia Publishing, Logica și gândirea critică, Volumul 1