Winston visa la mama lui. Probabil, se gândi el, să fi avut zece sau unsprezece ani când mama lui dispăruse. Era o femeie înaltă, statuară, destul de tăcută, cu mișcări lente și un păr blond magnific. Pe tatăl său și-l … Citeşte mai mult
Cu acei copii, se gândi el, acea femeie nenorocită trăiește probabil într-o teroare permanentă. Peste un an, doi ani, o vor urmări zi și noapte pentru simptome de neortodoxie. Aproape toți copiii din zilele noastre sunt oribili. Ceea ce este cel … Citeşte mai mult
Când își puse mâna pe clanța ușii, Winston văzu că lăsase jurnalul deschis pe masă. JOS CU BIG BROTHER era scris peste tot, cu litere aproape suficient de mari pentru a fi lizibile în toată camera. Ceea ce făcuse era un lucru … Citeşte mai mult
Ura ajunse la punctul culminant. Glasul lui Goldstein devenise un adevărat behăit de oaie și, pentru o clipă, chipul i s-a schimbat în cel al unei oaie. Apoi, fața de oaie s-a topit în figura unui soldat eurasiatic care părea … Citeşte mai mult
Cealaltă persoană era un bărbat pe nume O’Brien, membru al Partidului Intern și titular al unui post atât de important și îndepărtat, încât Winston nu avea decât o idee vagă despre natura sa. O liniște de moment străbătu grupul de oameni din … Citeşte mai mult
Dintr-un motiv oarecare, teleecranul din sufragerie era într-o poziție neobișnuită. În loc să fie plasat, așa cum era normal, în peretele de la capăt, de unde putea controla întreaga cameră, era în peretele mai lung, vizavi de fereastră. Pe o parte a … Citeşte mai mult
Era o zi friguroasă de aprilie, iar ceasurile băteau ora treisprezece. Winston Smith, cu bărbia înfundată în piept, într-un efort de a scăpa de vântul ticălos, se strecură repede prin ușile de sticlă de la Victory Mansions, deși nu suficient … Citeşte mai mult
