neoplatonism

    C-F Moraru  spune că „idealurile tăcute ale gândirii contemplative ghidează contemplarea noastră şi ghidează tacit direcţiile în care mintea contemporană „fuge” în diverse domenii ale discursului ştiinţific şi existenţial”, concluzionând că „eforturile noastre contemplative converg, dând naştere unor focare plasate într-o depărtare intangibilă pe chiar linia orizontului nostrtu mental.”1 De aceea ispitele contemplative sunt în acelaşi timp „idealuri tacite” nemanifeste „în carne şi oase” conştiinţei noastre, pentru că a lor „ ciudată forţă de atracţie constă tocmai în depărtarea şi intangibilitatea lor”2 . În acest fel ele devin „experienţe nonjudecative”.

Eneadele lui Plotinus este documentul principal și clasic al neoplatonismului. Ca formă de misticism, conține părți teoretice și practice. Părțile teoretice tratează originea superioară a sufletului uman, arătând cum s-a depărtat de prima stare. Părțile practice arată felul în care … Citeşte mai mult

Neoplatonismul este o filozofie platonică apărut în secolul al III-lea pe fundalul filozofiei și religiei elenistice. Termenul nu încapsulează un set de idei, întrucât include un lanț de gânditori care a început cu Ammonius Saccas și elevul său Plotinus (c. … Citeşte mai mult