Fusesem în concediu, într-o vară fierbinte a anului 2007, la nişte rude care locuiau într-o comună numită Adâncata… Veneam în comuna asta de ani de zile să-mi vizitez rudele, veneam aici cu plăcere, pentru că mă simţeam bine şi pentru că în definitiv, aici veneam în toate vacanţele când eram elev şi apoi student… De multă vreme îl cunoşteam şi pe bătrân… L-am întâlnit şi în vara aceea a anului 2007. Avea atunci, nouăzeci de ani şi trăia singur.
Într-o zi, stătea pe o bancă în faţa unei porţi. Ne-am salutat, apoi m-am aşezat şi eu lângă el. Apoi bătrânul a început să vorbească… Din când în când, fuma şi sorbea dintr-o cană cu cafea, tuşea şi apoi continua să vorbească…
─ După mii de ani în care oamenii au crezut cu tărie că există un creator, că există o forţă atotputernică, o fiinţă supremă care din anumite motive a creat tot ceea ce există, oamenii au crezut de cuviinţă să devină ei înşişi creatori. Şi au creat tot felul de lucruri: unelte, maşini, instalaţii, motoare, clădiri, aparate, sculpturi, picturi, poezii, computere… Toate aceste creaţii ale oamenilor, erau rezultate din gândirea lor şi aveau ceva din sufletul lor… Toate aveau ceva din personalitatea oamenilor şi de aceea, toate creaţiile astea omeneşti, păreau să fie vii !… Toate… De aceea le-am şi denumit pe toate… creaturi ! Aşadar, creaturile astea, sperau oamenii, erau destinate să-i ajute, fie în lupta cu natura dezlănţuită, fie să le uşureze şi să le înfrumuseţeze viaţa… Creaturile erau de la bun început astfel proiectate, încât să nu facă nici un rău oamenilor… Dar creaturile păreau uneori că se revoltă şi nu voiau să fie subordonate oamenilor ! Chiar mai mult, doreau să fie independente, doreau şi ele să creeze ceva !… Însă oamenii păreau că nu observă ostilitatea creaturilor şi continuau să studieze, să imagineze şi să producă aparate, tehnologii, computere, roboţi, rachete, navete, telescoape, sateliţi şi multe alte lucruri, multe alte creaturi, tot mai perfecţionate… Pe de altă parte, oamenii nu uitau că era foarte posibil, era chiar foarte probabil ca ei înşişi să fie nişte… creaturi şi dacă ar fi fost aşa, era foarte posibil să existe şi alte creaturi în Universul acesta infinit… Şi căutau… Căutau în spaţiul cosmic posibile fiinţe, posibili semeni… Nu voiau să accepte unicitatea lor, singurătatea lor în cosmos… Dacă, în cel mai nefericit caz, ar fi fost aşa, totuşi, le-ar fi rămas… creaturile ! Şi astfel, treceau veacuri după veacuri şi omenirea era condusă de trei principii: principiul creaţiei, principiul căutării şi principiul speranţei… Omenirea era convinsă că există un creator (cu toate că erau unii indivizi care contestau asta, susţinând că era posibil ca Universul şi oamenii înşişi să nu fi fost creaţi de nimeni). Omenirea era convinsă, de asemenea, că avea dreptul să creeze… În sfârşit, omenirea mai era convinsă că există undeva, în cosmos şi alte fiinţe asemănătoare şi în consecinţă le căuta, uneori cu disperare (cu toate că erau indivizi care contestau asta şi susţineau că, totuşi, nu există astfel de fiinţe). Treceau aşadar veacuri după veacuri şi creaturile născute de oameni, deveneau tot mai perfecţionate, dar în acelaşi timp, tot mai agresive… Creaturile îşi cereau din ce în ce mai hotărât dreptul la libertate… Şi au început să… comploteze… Instalaţiile, motoarele, maşinile, au început să evacueze tot mai multe gaze toxice în atmosferă şi să modifice compoziţia chimică a acesteia. Unele creaturi au început să consume tot mai multă energie, ceea ce i-a determinat pe oameni să caute tot mai multe surse de energie… Alte creaturi au început să se deterioreze tot mai rapid şi să se transforme în… deşeuri… Alte creaturi, rezultate din laboratoarele militare, au început să… explodeze şi să provoace numeroase victime omeneşti… Alte creaturi, creaturile biologice, rezultate din laboratoarle de inginerie genetică, au început să producă tot felul de viruşi şi drept urmare au avut loc tot felul de epidemii…
─ Interesant, am zis… Şi ce credeau oamenii despre toate astea ?
─ În general oamenii considerau toate astea ca fiind… accidente !… Accidente aviatice spre exemplu, când creaturile numite avioane explodau sau se prăbuşeau datorită unor defecţiuni tehnice… Sau accidente nucleare, când alte creaturi, numite centrale nuclearoelectrice, explodau datorită unor cauze necunoscute… Cu toate acestea, încrederea oamenilor era mare, datorită faptului că unele creaturi îi ajutau să supravieţuiască, să se vindece de diverse boli, să construiască edificii… Şi îndeosebi, încrederea oamenilor în creaturi a crescut foarte mult, după ce acestea i-au ajutat pe oameni, într-o situaţie disperată…
─ Ce situaţie ? am întrebat foarte curios…
─ Ei bine, a fost o situaţie disperată… Un asteroid, numit Apofis, sau cam aşa ceva, se apropiase de Pământ şi ameninţa să lovească planeta… Ar fi fost o cumplită catastrofă… Şi totuşi, cu ajutorul unor creaturi, numite navete spaţiale, s-a reuşit să se evite coliziunea, să se îndepărteze asteroidul şi astfel pericolul a fost evitat !… Cu toate acestea, lupta creaturilor a continuat… Poluarea, deşeurile, epidemiile, seismele, schimbările climatice, epuizarea surselor de energie şi multe altele, au fost rezultatele acţiunii răzbunătoare ale creaturilor precum şi ale neglijenţei şi lăcomiei omeneşti, iar planeta Pământ a ajuns la un pas de a fi distrusă… Dar, undeva, departe, în acest misterios şi tulburător Univers, aşa cum omenirea intuise, erau fiinţe care descoperiseră planeta Pământ şi urmăreau cu atenţie evoluţia civilizaţiei umane… Şi acele fiinţe căutau semeni… Descoperind oamenii şi creaturile, s-au hotărât să-i viziteze… Şi au venit pe Pământ !… Au găsit planeta în agonie… Oamenii şi creaturile convieţuiau încă, dar convieţuirea era tot mai dificilă. Şi atunci, fiinţele acelea venite din abisul cosmic, au hotărât să distrugă creaturile ! Le-au distrus fără milă, dar au mai lăsat totuşi câteva, care se dovediseră mai puţin ostile, mai prietenoase… Apoi au plecat, lăsând în urmă o planetă reamenajată, o planetă curată, înfloritoare… Au trecut apoi, nouă sute de ani de bunăstare şi de pace pentru omenire… După aceea, iată că alte fiinţe pierdute în Univers, au observat planeta Pământ, planetă renăscută, planetă ospitalieră, i-au observat pe oameni şi au venit pe Pământ cuprinse de dorinţa de a invada planeta… Omenirea era copleşită de acele fiinţe ostile şi nu au opus decât o rezistenţă neglijabilă… Deodată, acele creaturi care nu fuseseră distruse de către primele fiinţe care veniseră pe Pământ, creaturile care fuseseră cruţate aşadar, au început să lupte ! Luptau cu o energie şi o eficienţă extraordinară ! Şi iată că, în cele din urmă, omenirea care fusese la un pas de a fi distrusă de acele fiinţe ostile, a fost salvată de către acele creaturi care, aparent erau… inofensive !…
─ Ce fel de creaturi erau acestea ?… l-am întrerupt pe bătrân.
─ Erau nişte creaturi… oarecare…
─ Dar… ce erau ? Cum arătau ?… am insistat.
─ Erau nişte roboţi, nişte androizi, nişte cyborgi, nişte computere creative şi nişte bioizi, adică nişte organisme biologice create în laboratoarele de inginerie genetică…
─ Şi cum au putut să lupte aceste creaturi, dacă… erau inofensive ? am insistat din nou.
─ Erau inofensive pentru oameni, dar nu şi pentru acele fiinţe ostile !
─ Şi cum arătau acele fiinţe ostile ? l-am întrebat, uimit, pe bătrân.
─ Ei bine, nu aveau o formă şi o mărime bine determinată, se schimbau în permanenţă şi se mişcau cu o repeziciune extraordinară !… Ucideau oriunde se găseau !… Erau fiinţe egoiste, dacă pot spune astfel şi nu cunoşteau mila, ataşamentul, prietenia, amabilitatea ! Ceva s-a întâmplat în acele fiinţe ostile, ceva a modificat comportamentul lor agresiv ! Cert este că, la un moment dat, fiinţele acelea agresive, au părăsit planeta Pământ şi nu au mai revenit apoi niciodată ! Şi astfel, omenirea a fost salvată şi a putut apoi să supraviețuiască încă mii şi mii de ani !… Şi asta datorită acelor creaturi… binevoitoare ! Iată deci că, în definitiv, problema asta a creatorului şi a creaturii, este departe de a fi rezolvată !… Unii creatori sunt buni, alţii sunt răi, unele creaturi sunt rele, altele sunt bune… Ce părere ai ?
─ În primul rând, să mă refer la denumirea asta de… creatură… În general se înţelege prin creatură… o fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; vietate; făptură; vieţuitoare; animal… Nu ar avea sens să vorbim despre creatură atunci când ne referim la… avioane, spre exemplu, care deşi sunt create de oameni, nu sunt totuşi creaturi pentru că… nu sunt vii…
─ Am spus de la bun început că eu consider că tot ceea ce este creat de oameni este de fapt o… creatură ! Orice lucru care este creat de un om… păstrează în el, mai mult sau mai puţin, ceva din fiinţa sau din sufletul celui care l-a creat… Este viu chiar prin faptul că a fost conceput şi realizat de unul sau mai mulţi oameni… Înţelegi ?…
─ Am înţeles… În al doilea rând… ce să mai spun ?… Dacă înţelegem astfel ideea de creatură şi ideea de creator, atunci cred că ai dreptate când spui că totul este relativ… Sunt creatori buni şi răi, sunt creaturi bune şi rele… Totul este să ştim să răspundem la întrebările… Bun sau rău… pentru cine ? Buni sau răi pentru ce ?…
─ Uite, să-ţi arăt ceva, spuse bătrânul, după ce tăcu un timp…
Bătrânul se scotoci prin buzunarele pantalonilor şi scoase dintr-un buzunar… ceva… Era ceva care îşi schimba permanent forma şi mărimea…
─ Este una dintre fiinţele ostile care au invadat cândva Pământul… spuse bătrânul… A preferat să rămână pe planeta noastră, fiind cucerită de mila, bunătatea, prietenia, amabilitatea… creaturilor !…
Este inutil poate să mai precizez că am fost uluit, stupefiat… Într-un târziu, am reuşit să spun…
─ Dar cum este posibil ? Suntem în anul 2007, într-o zi caniculară a lunii august şi… am crezut că totul din ceea ce mi-ai povestit, nu este decât un… basm !
─ Ei bine, uită-te la mine ! Eu nu sunt decât o… creatură ! Una dintre acele creaturi care nu au fost… distruse. Sunt un… android şi am călătorit în timp, în trecut, cu scopul de a cunoaşte câte ceva din istoria nescrisă şi… neştiută a creatorilor mei, oamenii…
Am rămas tăcut, îngândurat… În acele momente, mai mult ca niciodată, m-au cuprins presimţirile şi incertitudinile viitorului… Am plecat, despărțindu-mă de acel bătrân sau… android sau… creatură… sau… ce-o fi fost şi m-am plimbat apoi până la miezul nopţii, apoi m-am întors la rudele mele, am intrat în camera mea şi m-am culcat…
La câteva zile de la întâmplarea asta, m-am dus la Cricov… Trebuie să precizez că prin acea comună, Adâncata, trecea un râu, Cricovul, care se vărsa în alt râu mai mare, numit Prahova… Am multe amintiri despre râurile astea… Copilărisem prin acele locurile, mă scăldasem de multe ori în râurile astea şi de multe ori reveneam aici… Aşa încât m-am hotărât, la câteva zile de la discuţia pe care am avut-o cu bătrânul, să mă duc la Cricov… Îmi luasem cu mine camera video, o carte, un cearceaf şi o pălărie mare. După un drum lung, am ajuns, în sfârşit… Cricovul devenise un fir de apă ! Priveam şi nu îmi venea să cred că acest râu, pe care îl ştiam destul de impunător cu ani în urmă, care provocase în trecut inundaţii, ajunsese în starea aceea jalnică ! Am mers în continuare şi am ajuns la locul de confluenţă al râului Cricov cu râul Prahova… Am găsit un loc mai curat, am întins cearceaful şi m-am aşezat… Apoi… am privit şi am tot privit locul acela unde se întâlneau cele două râuri, Cricovul şi Prahova… Îmi treceau prin minte tot felul de gânduri, tot felul de amintiri… Îmi aminteam, spre exemplu că, odată, copil fiind, am fost în pericol să mă înec !… Am scăpat însă… dar cu mare efort… În sfârşit, ce a fost, a fost, mi-am zis şi am început să citesc… Cartea pe care o citeam, era interesantă şi avea un titlu atrăgător: ”Sfârşitul Lumii ”… Subiectul era următorul… Un profet anunţă sfârşitul lumii… Această prevestire acţionează ca un fel de sugestie colectivă… Omenii cred în asta şi iniţial sunt paralizaţi de spaimă… Apoi, o furie sălbatică îi cuprinde pe toţi şi distrug tot ceea ce au creat: fabrici, uzine, aparate, maşini… şi revin la modul de viaţă primitiv… După un timp, au loc cutremure, clima se modifică, are loc o nouă glaciaţiune, iar oamenii mor îngheţaţi sau răpuşi de tot felul de boli sau mor în tot felul de cataclisme… La un moment dat, atenţia mi-a fost atrasă de un vuiet… Mi-am ridicat privirea de pe carte şi am văzut ceva incredibil ! Cu câteva minute în urmă, cele două râuri erau aproape secate, iar în câteva minute, aşadar, debitul de apă crescuse uluitor de mult ! Şi am mai văzut încă ceva extraordinar… Cele două râuri, Cricovul şi Prahova îşi schimbau neîncetat cursul !… Parcă erau nişte reptile care se târau ! Am luat camera video şi am filmat… Apoi am început să alerg înnebunit de spaimă, întrucât apa venea spre mine şi riscam să mă înec, ca atunci, demult, când copil fiind, am fost la un pas de moarte !… Totul devenise halucinant !… La un moment dat, mi s-a părut că îl văd pe acel bătrân care îmi povestise despre creatori şi creaturi şi care, după un timp, ajunsese lângă mine, mă opri şi-mi spuse…
─ Fi atent, fiinţa asta te vrea pe tine ! Fi atent, încearcă să fi calm ! Fiinţa asta este una dintre fiinţele acelea invadatoare despre care îţi povesteam… Fiinţa asta a călătorit în timp, ca şi mine, şi… te vrea pe tine !…
─ Ce vrea de la mine ? am strigat, înspăimântat. De ce mă vrea tocmai pe mine ?…
─ Te vrea tocmai pe tine, pentru că ai avut ghinionul să te afli la locul şi în momentul nepotrivit ! În locul tău ar fi putut să fie altcineva… Ce vrea de la tine ? Evident vrea… viaţa ta !… Dar… fi atent ! Prin milă, prietenie, blândeţe, înţelegere, amabilitate, calm, o vei învinge ! Te va lăsa, va renunţa ! Vei fi salvat !…
Atunci, o pace adâncă mă cuprinse, un calm desăvârşit a pus stăpânire pe mine…. M-am liniştit şi am aşteptat plin de bunăvoinţă şi prietenie, ca acea apă tumultoasă să mă cuprindă… Şi atunci s-a întâmplat ceva…
Apa s-a oprit şi a început să se retragă, tot mai mult şi mai mult, până când… totul a revenit la normal… Apoi… nu au mai rămas decât imaginile înregistrate de camera video… L-am văzut apoi în zare pe bătrân, care mi-a zâmbit şi mi-a făcut un semn cu mâna… Un semn de rămas bun… A doua zi, când m-am dus din nou la bătrân, am aflat că plecase undeva, dar nimeni nu a ştiut să-mi spună unde anume plecase… Au trecut apoi mulţi ani, dar nu l-am mai întâlnit pe acel bătrân niciodată…
Dispăruse pentru totdeauna !…
Sursa: CREATIVITATE ARTIFICIALĂ – PROZA ŞTIINŢIFICO-FANTASTICĂ
Lasă un răspuns