Este greu, acum, să povestesc despre ceea ce s-a întâmplat… Şi este greu să îmi explic !… Totul a durat circa trei secunde, poate patru secunde, dar nu mai mult… Voi încerca totuşi… Era pe vremea când se lansase o ipoteză despre conservarea generalizată şi echivalenţa generalizată, prin care se spera să se rezolve odată pentru totdeauna problema energiei, a degradării mediului ambiant, a spaţiului vital, a fenomenelor paranormale… Un oarecare profesor Roby Tremano, scrisese un articol despre acest subiect care suscitase un oarecare interes… Articolul prezenta câteva idei noi…
Una dintre idei era aceea a conservării generalizate, prin care se arăta că nu numai energia şi substanţa se conservau, adică erau într-o permanentă transformare, ci şi informaţia… Informaţia era înţeleasă nu numai ca o ştire, era considerată ca un principiu de organizare !… Spre exemplu, pentru a fi construită o clădire trebuie ca, pe lângă substanţă (adică tot felul de materiale), pe lângă energie cheltuită pentru transportul materialelor, pentru construcţia propriu-zisă, mai trebuie să ai şi informaţiile necesare pentru a o construi efectiv… Asta înseamnă un plan al clădirii, măsurători ale terenului, experienţa constructorilor şi aşa mai departe, adică ceva ca un principiu de organizare… Sau, un alt exemplu… Pentru a se forma un organism oarecare, este necesar ca pe lângă substanţele care alcătuiesc acel organism, pe lângă energia pentru formarea şi întreţinerea acelui organism, să existe anumite informaţii care definesc acel organism, informaţii conţinute în aşa numitul cod genetic… Fără aceste informaţii conţinute de codul genetic, organismul nu poate fi creat !… Aşadar, profesorul ajunsese la concluzia că în orice proces, pentru orice sistem, cantităţile de substanţă, energie şi informaţie se conservă, cu alte cuvinte, substanţele, energiile, informaţiile, nu se pierd, nu se câştigă, ci se transformă dintr-o formă în alta… Se demonstrase deja că substanţa sau masa unei particule sau a unui sistem oarecare este echivalentă şi se poate transforma în energie şi invers, prin faimoasa formulă a lui Einstein adica energia este egală cu masa înmulţită cu viteza luminii la puterea a doua… Aplicarea acestei echivalenţe în tehnica nucleară a permis, spre exemplu, să se construiască bombele atomice… în acest caz, prin trasformarea unei mici cantităţi de substanţă, rezultă o cantitate uriaşă de energie !… Ei bine, datorită acestui fapt, se poate merge mai departe şi se poate arăta că această echivalenţă se poate extinde şi pentru informaţie… Cu alte cuvinte, unei cantităţi de informaţie îi va corespunde o anumită cantitate de substanţă sau energie şi invers ! Pentru a putea cunoaşte mai mult, pentru a putea obţine mai multe informaţii, trebuie să se dispună de cât mai multă energie sau substanţă… Evident, la energii mici sau medii vor corespunde informaţii… moderate, nesemnificative… Echivalenţa asta este mai greu sesizabilă la prima vedere şi totuşi ea există !… Modul cum are loc această transformare este însă destul de complicat… S-ar putea face o analogie, pentru a înţelege întrucâtva, deşi aceasta nu exprimă întregul adevăr… Iată… Este cam la fel ca şi cu… banii… Când cumperi un produs, să zic un automobil, plăteşti o anumită sumă de bani… Se poate spune că automobilul este echivalent cu banii pe care îi plăteşti… Oarecum la fel este şi în cazul echivalenţei generalizate… O cantitate de substanţă este echivalentă sau valorează o anumită cantitate de energie sau de informaţie…
Profesorul găsise aşadar o modalitate pentru a putea să demonstreze practic această transformare şi voia să o arate public… Declarase unei reviste de popularizare a ştiinţei…
”Da, se poate realiza… Şi ştiu şi cum să fac asta !… Numai că în acest caz, trebuie multă atenţie, multă prudenţă, pentru că efectele sunt imprevizibile… Dacă se va aplica la scară planetară descoperirea aceasta, atunci, viitorul nostru va fi incert din toate punctele de vedere… Să luăm un exemplu simplu… Se ştie ce cantitate mare de informaţie este sau poate fi stocată într-un computer…
Această cantitate de informaţie stocată în computer este însă echivalentă fie cu o cantitate de substanţă cât există să zic într-un… munte, fie cu o cantitate de energie produsă de o centrală nuclearoelectrică pe timp de un an de zile !
Dacă se va aplica procedeul descoperit, ei bine, se va putea foarte bine să se transforme computerul în tot ce vreţi dumneavoastră ! Nu mai vorbesc de organismul uman să zicem, în care este stocată o cantitate imensă de informaţie, care, aşa cum spuneam, poate fi transformată în substanţă şi energie… Totul pare să nu fie decât… magie… Dar nu este aşa… În concluzie, chestiunea este foarte interesantă dar consecinţele pot fi dintre cele mai periculoase…
Depinde cine şi cum va folosi descoperirea asta…”
Au urmat discuţii aprinse – în societăţile ştiinţifice, în adunările publice, în ziare, la radio şi televiziune… Ca întotdeauna, publicul s-a divizat în mai multe tabere… Unii susţineau că totul nu era decât o pură fantezie, care trebuia tratată ca atare… Alţii, dimpotrivă, susţineau că ipoteza era cât se poate de valabilă şi că merita studiată, merita demonstrată în totalitate, cu toate riscurile pe care le implica… În sfârşit alţii, nu acordau nici o atenţie acesteia, fie pentru că nu înţelegeau despre ce era vorba, fie că nu îi interesa subiectul, fie pentru că nici măcar nu auziseră ceva despre respectiva ipoteză !… Era într-una din zilele unui an fierbinte… Lumea era îngrijorată de perspectiva unor schimbări dramatice ale climei şi căuta să găsească soluţii pentru a diminua consecinţele acestora…
În laboratorul său, profesorul Roby Tremano, se străduia împreună cu asistentul său, doctorul Conbor, să termine de asamblat un dispozitiv cu ajutorul căruia spera să demonstreze ipoteza echivalenţei generalizate. La un moment dat, profesorul i se adresă asistentului…
─ Conbor, tu ce crezi, merită să arătăm descoperirea asta ? Nu ar fi poate mai bine să lăsăm lumea să evolueze mai departe, aşa cum a evoluat până acum ? Pentru că, nu mai ştiu ce să mai fac, ce decizie să mai iau ! Pentru că descoperirea asta, este şi bună dar şi periculoasă în acelaşi timp…
─ Domnule profesor, toate descoperirile au un destin al lor… Fiecare descoperire are şi o parte bună, dar şi o parte rea… Să ne gândim la ingineria genetică, să ne gândim la ingineria nucleară sau la ingineria cibernetică… Totul depinde de cum va fi aplicată şi de către cine…
─ Cum de către cine ?… Evident de către oameni !…
─ Aşa este… Cunoaşterea înseamnă putere… Sunt fel de fel de oameni… Unii oameni care atunci când erau slabi, erau foarte cumsecade, foarte umili, foarte simpatici chiar… Dar atunci când au ajuns să posede o anumită putere, indiferent cum au ajuns să posede acea putere şi indiferent ce fel de putere – politică, financiară, culturală, socială, etc., ei bine s-au transformat radical… Au devenit aroganţi, egoişti, nesătui, chiar iraţionali… Şi cum această descoperire se traduce în ultimă instanţă de fapt în cunoaştere, iar cunoşterea se traduce de fapt în putere, ei bine, nu ar fi exclus ca această putere să schimbe comportamentul oamenilor…
─ În aceste condiţii, aşadar, ce ar fi mai bine să fac ? Să demonstrez validitatea ipotezei, sau mai bine să mă retrag, să nu mai spun nimic, cu alte cuvinte, să abandonez proiectul ?
─ După umila mea părere, cred că ar fi totuşi mai bine să faceţi demonstraţia şi apoi, ce va fi, va fi !
În ziua stabilită pentru verificarea ipotezei, profesorul şi asistentul său, cu dispozitivul experimental montat pe un podium, se aflau într-un amfiteatru imens al Universităţii Bucharestia… Cu toată publicitatea zgomotoasă care se făcuse acestui eveniment, în amfiteatru, dacă se aflau o sută de oameni… Profesorul, nu se arătă nici dezamăgit, dar nici încântat de această participare redusă la demonstraţia care urma să aibă loc… După ce reluă în câteva cuvinte principalele idei ale ipotezei, deja cunoscute de către publicul acela restrâns, profesorul explică în ce va consta experimentul sau demonstraţia ipotezei…
─ Voi demonstra acum, cu ajutorul acestui dispozitiv, conservarea şi echivalenţa generalizată… Schema şi principiul de funcţionare al dispozitivului, este prezentat în broşura care se găseşte la bibliotecă… Iată însă în ce va consta demonstraţia… Dispozitivul are capacitatea de a transforma o anumită cantitate de informţie, fie în substanţă, fie în energie şi invers, poate transforma o anumită cantitate de energie sau substanţă într-o informaţie oarecare… Iată acum transformarea din informaţie în substanţă şi apoi din informaţie în energie… Informaţiile conţinute în acest compact disc sunt destul de puţine, este drept, nu sunt mai mult de patru gigabiţi şi prin urmare şi substanţa rezultată sau energia rezultată va fi mică…
Profesorul, manevră nişte manete, apăsă pe nişte butoane şi la un moment dat apăru pe un mic platou de lângă dispozitiv, un obiect mic, de mărimea unui… degetar…
─ Acest obiect, pe care îl vedeţi, cântăreşte, cu toate astea… infim, câteva miligrame !… Iată acum transformarea informaţiilor în energie… Trebuie să vă atrag atenţia că energia rezultată din transformare, este convertită în energie electrică şi pentru câteva momente, toate becurile din toate apartamentele din oraş, se vor aprinde !…
Ceea ce prezisese profesorul, se adeveri în curând…
─ Iată aşadar, că este posibil să transformăm acum, orice fel de informaţie în substanţă şi energie… Urmează acum să transformăm substanţa şi energia în informaţie… Ar fi interesant să aflăm cam câtă informaţie şi ce fel de informaţie ar corespunde să zicem la un gram de substanţă şi respectiv la o energie corespunzătoare consumului unui bec obişnuit timp de o oră…
Profesorul manevră din nou nişte manete şi apăsă nişte butoane…
─ Iată ce informaţie echivalentă se obţine din transformarea unui gram de substanţă…
Pe ecranul din spatele dispozitivului, au apărut nişte imagini care s-au derulat timp de trei minute…
─ Ei bine, spuse profesorul, aceste imagini corespund unei cantităţi de informaţie echivalente cu un gram de substanţă… Iată acum şi transformarea energiei în informaţie…
După un timp, pe ecran a apărut scris o propoziţie… ”Nimic nu poate opri scurgerea timpului”…
─ Iată aşadar că această informaţie conţinută în propoziţia pe care o vedeţi pe ecran, corespunde unei anumite cantităţi de energie; mai precis reprezintă energia consumată de un bec obişnuit timp de o oră !… Trebuie să precizez că demonstraţia făcută este la o scară foarte mică, nepericuloasă, dar la o scară mare, în care se utilizează cantităţi mari de substaţă, energie şi informaţie, totul poate deveni mai mult decât periculos, poate fi dezastruos !… Da… totul pare să fie magie sau trucaj şi totuşi nu este… Este însăşi realitatea !… De altfel şi când primele avioane au zburat, mulţi considerau asta drept magie sau trucaj !… Sau, la fel a fost cu televiziunea, lumea a considerat asta ca fiind o minune sau ca fiind o… înşelăciune !… Până ce lumea s-a obişnuit cu ideea… Problema este, oameni buni, problema este dacă această descoperire pe care v-am arătat-o, poate fi socotită ca fiind bună sau rea… Care este părerea dumneavoastră ?…
În sală, oamenii tăceau… Timp de câteva minute nimeni nu spuse nimic… Apoi, ca la un semnal, toţi oamenii din sală au început să vocifereze, să zbiere, să urle… Era un vacarm de nedescris !… Profesorul îi privea contrariat… Apoi, plictisit, împreună cu asistentul, scoase dispozitivul din sală, îşi luă un ultim rămas bun de la publicul devenit atât de zgomotos şi plecă…
Şi acum, ce să mai zic ?… Este foarte greu de povestit ceea ce s-a mai întâmplat… Pentru că totul nu a durat decât trei secunde, poate patru secunde…
La un moment dat, m-am trezit într-o altă lume, într-un alt loc, pe o altă planetă poate… Sau mai bine zis, Pământul se… transformase !… M-am trezit pe un câmp, iar în depărtare l-am zărit pe profesor şi pe asistent… M-am apropiat şi am auzit ceea ce spunea profesorul Tremano…
─ Iată că am făcut-o şi pe asta, Conbor… Nu îmi explic cum am putut să fiu atât de imprudent, de neatent… Am programat dispozitivul pentru a efectua o transformare la scară planetară şi acesta a efectuat transformarea !… Toată informaţia conţinută sau stocată în toate computerele de pe Pământ, în clădiri, în biblioteci, în instalaţii, în maşini, chiar şi în unii oameni, mai mulţi sau mai puţini, nu pot să ştiu, ei bine toate aceste informaţii au fost transformate într-o cantitate de substanţă şi energie corespunzătoare unui satelit !… Acum Pământul are… doi sateliţi ! Dar cine va putea bănui că tot ceea ce produsese civilizaţia umană, timp de mii de ani de evoluţie a fost transformat (prin echivalenţa generalizată) şi ca urmare a acestei transformări, a apărut acest al doilea satelit… ?!…
Cine va putea bănui ? Cine ştie ce viitor ne aşteaptă de acum încolo ?…
Cine ştie ?…
(Extras din cartea: CREATIVITATE ARTIFICIALĂ – PROZA ŞTIINŢIFICO-FANTASTICĂ, de Constantin M. N. Borcia)
Lasă un răspuns