Problema inacțiunii la schimbările climatice se spune uneori a fi „rea”, sau în esență insolubilă, și a fost, de asemenea, văzută ca o problemă de acțiune colectivă, care este corectă, dar fără consecințe. În absența progresului, se discută mult despre diversele sensibilități ale publicului, de unde necesitatea unui ton optimist în discursul public pentru a depăși fatalismul și a încuraja acțiunile pozitive. Acest argument este lipsit de importanță fără o acțiune semnificativă, în primul rând, și a favoriza ceea ce înseamnă suprimarea adevărului față de deschiderea intelectuală este în orice caz de nerespectat. „Optimismul” este de asemenea vexat în acest context, fiind adesea opus stării de spirit sumbre a ecologistilor de către susținătorii creșterii economice. Cele mai mari impedimente mentale sunt fantezia ideologică, care este oarbă față de contradicțiile din discursul public, și înțelegerea greșită că, dacă optimismul este adecvat într-un context social sau politic, trebuie să fie potrivit și în altele. Optimismul, departe de a stimula acțiunile împotriva schimbărilor climatice, încurajează inacțiunea.
În 1946, Karl Popper a ținut o conferință intitulată „Există probleme filozofice?”, condusă de Ludwig Wittgenstein. Popper a susținut că există într-adevăr probleme filozofice, în timp ce Wittgenstein le-a considerat ca simple încurcături lingvistice. Discuțiile au devenit vehemente, acesta din urmă folosind ca analogie jocul de poker pentru a-și sublinia afirmațiile. În versiunea lui Popper a evenimentelor, ca răspuns la provocarea lui Wittgenstein de a numi o regulă morală reală, el a răspuns „Să nu amenință oaspeții cu pokerul”. În cazul schimbărilor climatice, latitudinea semantică a „optimismului” facilitează inacțiunea continuă. Utilizarea predominantă a cuvântului ascunde absența multor studii sau politici constructive, o încurcătură lingvistică uneori deliberată la care o reacție plină de spirit ar fi pe deplin de înțeles.
Înainte de a ajunge la optimism, cu discursul său asociat despre fragilitatea umană, inacțiunea la schimbările climatice a fost descrisă ca fiind „rea” și abordată ca o problemă de acțiune colectivă. Aceste teme diverse sunt clarificate prin referire la holism, care arată că ceea ce se aplică unui nivel al unei ierarhii sociale nu trebuie să se aplice altuia.
Problemele politicii sociale sunt „rele” atunci când abordările lor nu pot fi considerate corecte sau incorecte, ca în societățile în care diverse grupuri sociale au priorități diferite. Inacțiunea la schimbările climatice se spune uneori a fi rea, adică efectiv insolubilă.
Problemele rele sunt greu de definit, deoarece influențele relevante nu au un capăt. De exemplu, problema sărăciei implică factorii determinanți ai veniturilor scăzute: educație precară, locuințe, sănătate mintală etc., dar care trebuie să primească mai întâi atenție? Dacă sănătatea mintală, atunci ce aspect – numărul de clinici, numărul de asistente, pregătirea acestora etc.? Abordările unei probleme tehnice (îndulcite) sunt mai mult sau mai puțin corecte; abordările unei probleme rele nu sunt mai mult sau mai puțin corecte, ci doar mai mult sau mai puțin eficiente. Rittel și Webber concluzionează că a promova o viziune a bunătății față de alta, într-o societate în care valorile și preferințele variază, este o chestiune de politică. Unele politici de la cele mai înalte niveluri (politice) ale ierarhiei (cele cu adevărat rele) nu au un grad sigur de corectitudine și, prin urmare, sunt dincolo de atingerea științei sistematice și orice aspect moral este, de asemenea, problematic.
Inacțiunea la schimbările climatice nu are nicio legătură cu asta. Arderea combustibililor fosili este direct relevantă indiferent de nivel și, deși cursurile de acțiune de remediere ar putea fi insolubile, eficacitatea lor nu ar fi dificil de discernut. De la cel mai înalt nivel al ierarhiei (ONU care contemplă voința țărilor suverane) până la cel mai jos (individual), acestea pot fi denumite emisii de gaze cu efect de seră. În legătură cu problema practică a inacțiunii la schimbările climatice, răutatea este neconstructivă.
Sursa: Philip J. Wilson (2021) Climate Change Inaction and Optimism, in Philosophies, 6(3), 61; https://doi.org/10.3390/philosophies6030061, licența CC BY. Traducere și adaptare © 2023 Nicolae Sfetcu
Schimbări climatice – Încălzirea globală
Descoperă impactul schimbărilor climatice și al încălzirii globale!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2
Descoperă universul fizicii printr-o perspectivă fenomenologică captivantă!
Căldura – Termodinamica fenomenologică
O incursiune profundă în lumea fascinantă a termodinamicii, explorând conceptele fundamentale ale căldurii și temperaturii.
Lasă un răspuns