Saul A. Kripke (născut în 1940 la New York) a început să arate o înzestrare matematică deosebită şi un interes puternic pentru întrebări filosofice la o vârstă fragedă. La 15 ani a dezvoltat o semantică pentru logica modală cuantificată, iar demonstraţia sa a completitudinii semanticii modale a apărut în The Joumal ofSymbolic Logic, atunci când avea 18 ani.
A primit o diplomă de licență în matematică la Harvard în 1962 şi a fost ales membru al Harvard Society of Fellows în 1963. Devine apoi Lecturer la Princeton (1965 şi 1966) şi la Harvard (1966 – 1968). Este numit Profesor Asociat (Conferenţiar) la The Rockefeller University în 1968|fapoi Profesor în 1972) şi McCosh Professor of Philosophy la Princeton University în 1977. Actualmente este Profesor Emeritus de Filosofie la Princeton University. Kripke a fost cea mai tânără persoană care a fost invitată vreodată să susţină Prelegerile John Locke (1973) la Oxford şi, ca ^mare a reputaţiei sale largi în comunitatea academică internaţională, a primit multe titluri onorifice.
Kripke este unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi filosofi analitici din ultima parte a secolului al ^X-lea. Este totodată unul dintre logicienii matematicieni de frunte, care a adus contribuţii epocale în domeniile logicii modale (este inventatorul „semanticii lumilor posibile”), logicii intui-ţioniste şi în teoria mulţimilor. Principalele contribuţii ale lui Kripke se înscriu în aria metafizicii, filosofiei limbajului, epistemologiei, filosofiei minţii, filosofiei logicii şi matematicii. A propus de asemenea o nouă teorie a adevărului care urmăreşte să evite problema paradoxelor semantice, cum ar fi paradoxul „mincinosului”.
Lucrări principale: „A Completeness Theorem in Modal Logic” (1959), „Semantica1 Considerations on Modal Logic” (1963), Naming and Necessity (1972, 1981), „Outline of a Theory of Truth” (1975), „A Puzzle About Belief’ (1979), Wittgenstein on Rules and Private Language (1982).
Lasă un răspuns