John Stuart Mill a susținut că numele pot fi împărțite în două tipuri: conotative și non-conotative. Numele proprii sunt singurele nume de obiecte care nu sunt conotative și nu au, în mod strict, nicio semnificație. (Mill 1882) John Searle susține … Citeşte mai mult
În prima lecție, Kripke a introdus o versiune schematică semi-formală a tipului de „teorie a numirii” pe care o criticase (1980: 64-65). El a început a doua lecție prin recapitularea „tezelor” acestei teorii, împreună cu „condiția de necircularitate” pe care … Citeşte mai mult
Limba este o preocupare principală a filozofilor analitici, în special folosirea limbajului pentru a exprima concepte și a se referi la indivizi. În Naming and Necessity, Kripke ia în considerare câteva întrebări importante în filosofia analitică: Cum se referă numele … Citeşte mai mult
Principalele propuneri ale lui Kripke despre numele proprii în ”Naming and Necessity” (”Numire și Necesitate”) sunt că sensul unui nume este pur și simplu obiectul la care se referă și că referentul unui nume este determinat de o legătură cauzală … Citeşte mai mult
„Un puzzle despre credință„ Principalele propuneri ale lui Kripke despre numele proprii în Numire și Necesitate sunt că sensul unui nume este pur și simplu obiectul la care se referă și că referentul unui nume este determinat de o legătură … Citeşte mai mult
Anumiți termeni generali, aceia pentru genurile naturale, au o mai mare înrudire cu numele proprii decât ne dăm seama în general. Conceptia lui Kripke, inversându-i în mod direct pe Frege și Russell, susține doctrina lui Mill despre termeni singulari, dar … Citeşte mai mult
Numire și Necesitate a lui Kripke critică teoria descriptivistă a numelor proprii și sugerează o alternativă, o imagine cauzală a numirii. Potrivit lui Kripke, descriptiviștii furnizează teorii atât pentru sensul cât și pentru referința numelor proprii. Descriptiviștii susțin că asociatul … Citeşte mai mult
În „Prelegerea III” din Naming and Necessity, scopul principal al lui Kripke este acela de a-și dezvolta conceptul despre necesitatea relațiilor de identitate și de a discuta multe dintre implicațiile acestuia în probleme precum identitatea tipurilor naturale, distincția dintre necesitatea … Citeşte mai mult
Cele trei prelegeri care formează Naming and Necessity constituie un atac asupra teoriei descriptiviste a numelor. Kripke atribuie, printre altele, variante ale teoriilor descriptiviste lui Frege, Russell, Wittgenstein și John Searle. Conform teoriilor descriptiviste, numele proprii fie sunt sinonime cu … Citeşte mai mult
În „Prelegerea II” din Numire și necesitate, Saul Kripke reconsideră teoria clusterelor pentru nume și argumentează propria sa poziție cu privire la natura referinței, o poziție care a contribuit la dezvoltarea teoriei cauzale a referinței. La început, Kripke revine la … Citeşte mai mult
Kripke a formulat un argument împotriva materialismului identității în filosofia minții, în opinia că fiecare fapt mental este identic cu un fapt fizic. Kripke a argumentat că singura modalitate de a apăra această identitate este ca o identitate a posteriori … Citeşte mai mult
Semantica Kripke pentru logica intuiționistă urmează aceleași principii ca și semantica logicii modale, dar folosește o altă definiție a satisfacției. Un model Kripke intuitionist este un triple ⟨W, ≤, ⊩⟩, unde ⟨W, ≤⟩ este un cadru Kripke parțial ordonat și … Citeşte mai mult
