Socialismul liberal

Socialismul liberal este o filozofie politică, care încorporează principiile liberale în socialism. Această sinteză vede liberalismul ca fiind teoria politică considerând libertatea interioară a spiritului uman ca un dat și adoptă libertatea ca scop, mijloc și regulă a vieții umane comune. Socialismul este văzut ca metoda de a realiza această recunoaștere a libertății prin autonomie politică și economică și emanciparea din strânsoarea necesității materiale presante. Socialismul liberal se opune abolirii anumitor componente ale capitalismului și susține ceva care se aproximează la o economie mixtă care include atât proprietatea socială, cât și proprietatea privată în bunurile de capital.

Socialismul liberal a fost deosebit de proeminent în politica britanică și italiană. Ideile sale fundamentale pot fi urmărite până la John Stuart Mill, care a teoretizat că societățile capitaliste ar trebui să experimenteze un proces gradual de socializare prin întreprinderi controlate de muncitori, coexistând cu întreprinderile private. Mill a respins modelele centralizate ale socialismului despre care credea că ar putea descuraja concurența și creativitatea, dar a susținut că reprezentarea este esențială într-o guvernare liberă și democrația nu ar putea subzista dacă oportunitățile economice nu ar fi bine distribuite, prin urmare, concepând democrația nu doar ca o formă de guvernare reprezentativă, ci ca o întreagă organizație socială. În timp ce unii socialiști au fost ostili liberalismului, acuzați că „oferă o acoperire ideologică pentru prădarea capitalismului”, s-a subliniat că „țelurile liberalismului nu sunt atât de diferite de cele ale socialiștilor”, deși această asemănare în scopuri. a fost descrisă ca fiind înșelătoare datorită semnificațiilor diferite pe care liberalismul și socialismul le dau libertății, egalității și solidarității. Într-un context modern, socialismul liberal este uneori folosit interschimbabil cu liberalismul social modern sau social-democrația.

Influențe

Principiile care pot fi descrise drept socialiste liberale se bazează pe lucrările unor economiști și filozofi liberali clasici, social-liberali, radicali, socialiști și anarhiști precum Roberto Ardigò, Eduard Bernstein, Henry Charles Carey, G.D.H. Cole, Jean Hippolyte Colins de Ham, John Dewey, Eugen Dühring, François Huet, John Stuart Mill, William Ogilvie din Pittensear, Thomas Paine, Karl Polanyi, Pierre-Joseph Proudhon, Carlo Rosselli, Thomas Spence, Herbert Spence și Léon Walras. Alte figuri importante ale socialistelor liberale includ Norberto Bobbio, Guido Calogero, Anthony Crosland, Piero Gobetti, Theodor Hertzka, Leonard Hobhouse, Oszkár Jászi, Josef Macek, Chantal Mouffe, Franz Oppenheimer, John Rawls și R. H. Tawney. Ca un ideal social alternativ, socialismul liberal poate fi privit ca o sinteză a ideilor lui Karl Marx (un socialist) și John Rawls (un liberal). Deși nu erau socialițti liberali, concepția asupra pământului de către economiști și filozofi precum Henry George și Adam Smith a influențat și tradiția socialistă liberală.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)