Socializarea

(Victor, băiatul sălbatic sau „copilul sălbatic” din Aveyron, Franța, a crescut singur în pădure până la vârsta de 12 ani. El a putut să învețe doar un limbaj rudimentar și abilități sociale. Victor a fost subiectul filmului lui Francois Truffault L’Enfant Sauvage (1970). (Credit Wikimedia Commons))

În vara lui 2005, detectivul de poliție Mark Holste a însoțit un anchetator de la Departamentul pentru Copii și Familii până la o casă din Plant City, Florida. Au fost acolo pentru a cerceta o declarație a vecinului cu privire la o casă sărăcăcioasă de pe Old Sydney Road. A fost raportată că o fată mică se uita de la unul dintre geamurile sparte. Acest lucru părea ciudat pentru că nimeni din cartier nu văzuse un copil mic în sau în jurul casei, care fusese locuită în ultimii trei ani de o femeie, iubitul ei și doi fii adulți.

Cine a fost fata misterioasă de la fereastră?

Intrând în casă, detectivul Holste și echipa sa au fost șocați. Era cea mai urâtă mizerie pe care o văzuseră vreodată: infestată cu gândaci, mânjită cu fecale și urină atât de la oameni, cât și de la animale de companie, și plină cu mobilier dărăpănat și geamuri sparte.

Detectivul Holste s-a îndreptat pe un hol și a intrat într-o cameră mică. Acolo a găsit o fetiță cu ochi mari și inexpresivi care privea în întuneric. Mai târziu, un reportaj din ziar a descris prima întâlnire a detectivului cu copilul:

”Ea stătea întinsă pe podea pe o saltea ruptă și mucegăită. Era întinsă pe o parte… coastele și clavicula îi ieșeau în afară… părul ei negru era încleit, plin de păduchi. Mușcături de insecte, erupții cutanate și răni îi afectau pielea… Era goală – cu excepția unui scutec exagerat… Numele ei, a spus mama ei, era Danielle. Avea aproape șapte ani.” (DeGregory, 2008)

Detectivul Holste a scos-o imediat pe Danielle din casă. A fost dusă la spital pentru îngrijiri medicale și evaluare. Prin teste ample, medicii au stabilit că, deși era sever subnutrită, Danielle poate să vadă, să audă și să vocalizeze în mod normal. Totuși, ea nu privea pe nimeni în ochi, nu știa să mestece sau să înghită alimente solide, nu plângea, nu răspundea la stimuli care de obicei provocau durere și nu știa să comunice nici prin cuvinte, nici prin gesturi simple, cum ar fi să dea din cap pentru „da” sau „nu”. De asemenea, deși testele au arătat că nu are boli cronice sau anomalii genetice, singurul mod în care putea sta în picioare era cu cineva ținând-o de mâini și „mergea lateral în degetele de la picioare, ca un crab” (DeGregory, 2008).

Ce se întâmplase cu Danielle? Pe scurt: dincolo de cerințele de bază pentru supraviețuire, ea fusese neglijată. Pe baza investigației lor, asistenții sociali au ajuns la concluzia că a fost lăsată aproape în întregime singură în camere precum cea în care a fost găsită. Fără o interacțiune regulată – ținerea în brațe, îmbrățișarea, vorbitul, explicațiile și demonstrațiile oferite majorității copiilor mici – ea nu învățase să meargă sau să vorbească, să mănânce sau să interacționeze, să se joace sau chiar să înțeleagă lumea din jurul ei. Din punct de vedere sociologic, Danielle nu fusese socializată.

(Socializarea este modul în care învățăm normele și convingerile societății noastre. De la cele mai timpurii experiențe de familie și de joacă, suntem conștienți de valorile și așteptările societății. (Credit Pixabay))

Socializarea este procesul prin care oamenii sunt învățați să fie membri competenți ai unei societăți. Descrie modurile în care oamenii ajung să înțeleagă normele și așteptările societății, să accepte convingerile societății și să fie conștienți de valorile societății. De asemenea, descrie modul în care oamenii ajung să fie conștienți de ei înșiși și să reflecte asupra caracterului adecvat al comportamentului lor în interacțiunile lor cu ceilalți. Socializarea are loc pe măsură ce oamenii se angajează și se dezactivează într-o serie de roluri de-a lungul vieții. Fiecare rol, precum cel de fiu sau fiică, student, prieten, angajat etc., este definit de comportamentul așteptat de la o persoană care ocupă o anumită funcție.

Socializarea nu este același lucru cu relaționarea socială (interacțiunea cu ceilalți, cum ar fi familia, prietenii și colegii de muncă); mai exact, este vorba de un proces sociologic care are loc prin socializare. După cum ilustrează povestea lui Danielle, chiar și cele mai elementare activități umane sunt învățate. S-ar putea să fii surprins să afli că nici măcar mișcările fizice, cum ar fi șezatul, statul în picioare și mersul pe jos, nu s-au dezvoltat automat pentru Danielle pe măsură ce creștea. Fără socializare, Danielle nu aflase despre cultura materială a societății sale (obiectele tangibile pe care o cultură le folosește): De exemplu, nu putea ține o lingură, să sară o minge sau să folosească un scaun pentru a ședea. De asemenea, ea nu învățase cultura ei nonmaterială, cum ar fi credințele, valorile și normele ei. Nu înțelegea conceptul de familie, nu cunoștea așteptările culturale pentru utilizarea unei băi pentru necesitățile fiziologice și nu avea sentimentul modestiei. Cel mai important, ea nu învățase să folosească simbolurile care alcătuiesc limbajul – prin intermediul cărora aflăm despre cine suntem, cum ne potrivim cu alți oameni și despre lumile naturale și sociale în care trăim.

Referințe

• DeGregory, L. (2008, July 31). The girl in the window. Tampa Bay Times.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1