Un experiment sociologic în acțiune: Mincome (venitul minim garantat)

Credit: Bobak Ha’Eri/Wikimedia, licența CC BY 3.0

(Mincome a fost un experiment la scară largă efectuat în Dauphin, Manitoba, între 1974 și 1979, pentru a explora efectul existenței unui venit anual garantat universal asupra stimulentelor pentru muncă și a altor indicatori sociali.)

Un exemplu din viața reală va ajuta la ilustrarea procesului experimental în sociologie. Între 1974 și 1979 a fost efectuat un experiment în micul oraș Dauphin, Manitoba („capitala grădinilor din Manitoba”). Fiecare familie a primit un venit garantat lunar modest – un „mincome” – echivalent cu maximum 60 la sută din „cifra limită pentru venituri mici” (o măsurătoare a sărăciei din Statistics Canada, care variază în funcție de dimensiunea familiei). Venitul a fost cu 50 de cenți pe dolar mai puțin pentru familiile care aveau venituri din alte surse. Familiile care câștigau peste un anumit nivel de venit nu au primit venitul minim. Au fost excluse și familiile care colectau deja asigurări sociale sau de șomaj. Familiile de testare din Dauphin au fost comparate cu grupurile de control din alte comunități rurale din Manitoba pe o serie de indicatori, cum ar fi numărul de ore lucrate pe săptămână, performanța școlară, ratele de abandon școlar și vizitele la spital (Forget, 2011). Un venit anual garantat era văzut la acea vreme ca o alternativă publică mai puțin costisitoare și mai puțin birocratică pentru abordarea sărăciei decât programele existente de asigurări de muncă și de bunăstare. Astăzi este o propunere activă care este luată în considerare în Elveția (Lowrey, 2013).

Intuitiv, pare logic că lipsa veniturilor este cauza sărăciei și a problemelor legate de sărăcie. Una dintre principalele preocupări, totuși, a fost dacă un venit garantat ar crea o descurajare a muncii. Conceptul pare să provoace principiile eticii muncii protestante (vezi discuția lui Max Weber). Studiul a constatat scăderi foarte mici ale orelor lucrate pe săptămână: aproximativ 1% pentru bărbați, 3% pentru femeile căsătorite și 5% pentru femeile necăsătorite. Forget (2011) susține că acest lucru se datorează faptului că veniturile au oferit oamenilor o oportunitate de a petrece mai mult timp cu familia și școala, în special pentru tinerele mame și adolescente. Au existat, de asemenea, beneficii sociale semnificative în urma experimentului, inclusiv scoruri mai bune la teste în școală, rate mai scăzute de abandon școlar, mai puține vizite la spital, mai puține accidente și răni și mai puține probleme de sănătate mintală.

În mod ironic, din cauza lipsei de finanțare garantată (și a lipsei de interes politic până la sfârșitul anilor 1970), datele și rezultatele studiului nu au fost analizate sau publicate până în 2011. Datele au fost arhivate și s-au adunat praful pe ele în cutii. Experimentul mincome a demonstrat beneficiile pe care chiar și un supliment de venit anual garantat modest le-ar putea avea asupra sănătății și rezultatelor sociale în comunități. Oamenii par să ducă o viață mai sănătoasă și să primească o educație mai bună atunci când nu trebuie să-și facă griji cu privire la sărăcie. În rezumatul cercetării, Forget observă că impactul suplimentului de venit a fost surprinzător de mare, având în vedere că, la un moment dat, doar aproximativ o treime din familii primeau venit și, pentru unele familii, valoarea venitului ar fi fost foarte mică. Beneficiul venitului a fost cel mai mare pentru familiile care lucrează cu venituri mici, dar cercetările au arătat că întreaga comunitate a profitat. Îmbunătățirea rezultatelor generale de sănătate pentru comunitate sugerează că un venit garantat ar duce, de asemenea, la economii pentru sistemul public de sănătate.

Referințe

Forget, E. (2011). The town with no poverty: Using health administration data to revisit outcomes of a Canadian guaranteed annual income field experiment. Canadian Public Policy, 37(3), 282-305.
Lowrey, A. (2013, November 12). Switzerland’s proposal to pay people for being alive. The New York Times Magazine.