Perspectiva interpretativă în sociologie este aliniată cu tradițiile hermeneutice ale științelor umaniste precum literatura, filozofia și istoria. Accentul în sociologia interpretativă este pe înțelegerea sau interpretarea activității umane în termenii semnificațiilor pe care oamenii i le atribuie. Este uneori denumit constructivism social pentru a surprinde modul în care indivizii construiesc o lume a sensului care afectează modul în care oamenii experimentează lumea și se comportă în ea. În mod evident, lumea are o realitate în afara acestor semnificații, dar sociologia interpretativă se concentrează pe analiza proceselor de construcție colectivă a sensului care ne oferă acces la ea.
Sociologia Verstehende (înțelegerea) a lui Max Weber este adesea citată ca originea acestei perspective în sociologie datorită accentului pe care îl pune pe centralitatea sensului și a intenției în acțiunea socială:
”Sociologia… este o știință care încearcă să înțeleagă interpretativ acțiunea socială pentru a ajunge astfel la o explicație cauzală a cursului și efectelor acesteia. În „acțiune” este inclus tot comportamentul uman atunci când și în măsura în care individul care acționează îi atribuie un sens subiectiv… [Acțiunea socială este] acțiune orientată reciproc una față de cealaltă.” (Weber, 1922).
Acest accent pe semnificația acțiunii sociale – acțiune căreia indivizii îi atașează semnificații subiective și le interpretează pe cele ale altora – este preluat mai târziu de fenomenologie, etnometodologie, interacționism simbolic și diverse școli contemporane de constructivism social. Perspectiva interpretativă se preocupă de dezvoltarea unei cunoașteri despre interacțiunea socială din punctul de vedere al semnificațiilor pe care le atribuie indivizii. Interacțiunea socială este o practică orientată spre sens. Ca urmare a cercetării sale, sociologia interpretativă promovează scopul unei mai bune înțelegeri reciproce și al posibilității de consens între membrii societății.
Referințe
- Weber, Max. (1997). Definitions of sociology and social action. In Ian McIntosh (Ed.), Classical sociological theory: A reader (pp. 157–164). New York, NY: New York University Press. (original work published 1922)
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
© 2022, MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Singularitățile ca limite ontologice ale relativității generale
Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este … Citeşte mai mult
Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper
În ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și … Citeşte mai mult
Mecanica cuantică fenomenologică
O introducere la nivel fenomenologic, cu un aparat matematic minimal, în mecanica cuantică. Un ghid pentru cine dorește să înțeleagă cea mai modernă, mai complexă și mai neconformă disciplină fizică, un domeniu care a schimbat fundamental percepțiile oamenilor de știință … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns