Teme de cercetare în filosofie: Guvernanța și etica IA

Cercetarea filosofică aici funcționează ca „strat normativ” pentru alegerea criteriilor de risc, atribuirea responsabilității și legitimitatea restricțiilor asupra unor utilizări IA. AI Act instituie un model de guvernanță bazat pe categorii de risc și obligații diferențiate, ceea ce creează o nevoie directă de filosofie aplicată: justificarea diferențelor dintre „risc inacceptabil”, „risc ridicat” și riscuri tolerate.

Întrebări-cheie

• Ce fel de concept al autonomiei umane este presupoziția unui regim de „supraveghere și control uman”?
• Cum definim responsabilitatea în lanțuri socio-tehnice (dezvoltator – implementator – utilizator – stat)?
• Ce înseamnă echitate când IA operează prin clasificare și optimizare?

Publicații/instrumente influente recente

• AI Act (UE, 2024) ca text juridic direct relevant;
• Recomandarea UNESCO (2021) ca standard global;
• NIST AI RMF 1.0 (2023) ca model de management al riscului, conceput explicit pentru impact asupra indivizilor și societății.

Legături interdisciplinare

• drept (conformare, drepturi), științe ale datelor (bias, robustețe),
• HCI (explicabilitate),
• economie politică (putere de piață),
• etnografie instituțională (cum sunt aplicate regulile).

Implicații sociale și relevanță de politici/finanțare

În Europa există deja o convergență între instrumente juridice (AI Act) și instrumente de drepturi fundamentale/standardizare, inclusiv prin convenția-cadru a Consiliul Europei ca tratat internațional cu orientare explicită spre drepturi.

Finanțarea se potrivește natural cu ”entitate” [„organizație”,”Horizon Europe”,”programul UE de cercetare și inovare”] (Cluster 4 pentru digital/industrie și Cluster 6 pentru tranziții socio-ecologice) și cu granturi de tip European Research Council pentru proiecte „high-risk/high-gain” de filosofie aplicată și modelare normativă.

Subteme/proiecte sugerate

• „Taxonomii normative ale riscului”: criterii etice pentru trecerile între categorii de risc (ex. de la „risc limitat” la „risc ridicat”).
• „Responsabilitate distribuită”: modele de culpabilitate și reparare când deciziile sunt în lanț (inclusiv răspundere instituțională).
• „Explicabilitate ca datorie publică”: diferența dintre explicabilitate tehnică și justificare democratică (cine datorează cui explicații și în ce format).