(Foto: Euromaidan în Kiev, 2014, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Euromaidan_in_Kiev_2014-02-19_12-06.jpg)
Oricare ar fi sentimentele manifestate de o mulțime, bune sau rele, ele au acest caracter dual de a fi foarte simple și foarte exagerate. Cu privire la acest punct, ca și în multe altele, individul în mulțime se apropie de ființele primitive. Fără să perceapă nuanțele, el vede lucrurile în ansamblu și nu cunoaște tranzițiile. În mulțime, exacerbarea sentimentelor este întărită de faptul că un sentiment exprimat se propagă foarte repede, prin sugestie și contagiune, aprobarea sa crescându-i considerabil forța.
Simplitatea și exagerarea sentimentelor mulțimilor fac ca acestea să nu cunoască nici îndoieli, nici incertitudini. Ele ajung imediat la extreme. O suspiciune enunțată se transformă imediat în dovadă incontestabilă. Un început de antipatie sau dezaprobare, care la un individ izolat nu se accentuează, la individul dintr-o mulțime devine imediat ură acerbă.
Violența sentimentelor mulțimilor este încă mai exagerată, mai ales în mulțimile eterogene, prin lipsa de responsabilitate. Certitudinea impunității, o certitudine cu atât mai puternică cu cât mulțimea este mai mare, și conștientizarea unei puteri de moment considerabile din cauza numărului mare al indivizilor care compun mulțimea, fac posibile pentru colectivitate sentimente și acțiuni imposibile pentru individul izolat. În mulțimi, prostul, ignorantul și invidiosul sunt eliberați de sentimentele lor de nulitate și neputință, fiind înlocuite de conștiința unei forțe brutale, temporare, dar imensă.
Exagerarea în mulțimi, din păcate, se produce în cazul sentimentelor rele, a rămășițelor atavice a instinctelor omului primitiv, pe care individul izolat și responsabil și le reține din frica de pedeapsă. Este ceea ce face ca mulțimile să fie atât de ușor de dirijar spre cele mai rele excese.
În același timp, sugestionate inteligent, mulțimile sunt capabile de eroism, dedicare totală și virtuți foarte înalte. Chiar mai capabile decât individul izolat.
Cu sentimente exagerate, mulțimea este impresionată decât de sentimente excesive. Vorbitorul care vrea să o seducă trebuie să abuzeze de afirmații violente. Să exagereze, să afirme, se repete, și niciodată să nu încere să dovedească nimic prin raționament, acestea sunt procedee binecunoscute de oratori la reuniunile populare. Mulțimea dorește aceeași exagerare a sentimentelor și la eroii săi. Calitățile lor și virtuțile aparente ale acestora trebuie să fie întotdeauna amplificate. S-a observat pe bună dreptate că la teatru mulțimea cere eroilor piesei calități de curaj, moralitate și virtute care nu există practic niciodată în viață.
S-a vorbit pe bună dreptate de optica specială a teatrului. Există una, fără îndoială, dar regulile sale au de multe ori nimic de-a face cu bun ul simț și logica comună.
Arta de a vorbi mulțimilor necesită competențe absolut speciale. Este adesea imposibil să se explice succesul anumitor piese. Directorii teatrelor, atunci când le primesc, sunt ei înșiși adesea foarte nesiguri de succes, deoarece, pentru a le judeca, ar trebui să se transforme în mulțime. Astfel se explică de ce, uneori, piesele respinse de către toți managerii de teatru au un succes extraordinar atunci când sunt jucate din întâmplare. Au existat piese de teatru refuzate timp de zece ani de directorii celor mai mari teatre, în ciuda renumelui autorului. În cele din urmă puse în scenă pe cheltuiala unui impresar, au avut mii de spectacole. Fără explicația de mai sus despre imposibilitatea directorilor de teatru de a se substitui mental mulțimii, aceste aberații de judecată din partea persoanelor competente și foarte interesate de a nu comite greșeli grave ar fi inexplicabile. Mai mult chiar, dacă am putea dezvolta subiectul, s-ar demonstra și influența culturală. O piesă care excită mulțimea într-o țară nu are niciun succes, uneori, într-o alta, sau are un succes formaș, deoarece nu reușește să acționeze asupra resorturilor intime ale noului public.
Exagerarea mulțimilor are loc doar la nivelul sentimentelor, și în niciun fel la nivelul inteligenței. Prin simplul fapt că individul se află în mulțime nivelul său intelectual scade imediat și semnificativ. Aceasta este ceea ce Tarde a constatat, de asemenea, în cercetările sale privind crimele mulțimilor. Rezultă deci că mulțimile se pot ridica foarte sus sau pot cădea din contră foarte jos doar prin sentimente.
Lasă un răspuns