Primul care aduce cafeaua în America de Nord a fost căpitanul John Smith, care a fondat Colonia din Virginia la Jamestown în 1607. Capitanul Smith a devenit familiarizat cu cafeaua în călătoriile sale din Turcia.
Deși olandezii au avut, de asemenea, cunoștințe timpurii despre cafea, nu sunt evidențe conform cărora Compania Olandeză pentru Indiile de Vest ar fi adus cafea în prima așezare permanentă pe Insula Manhattan (1624). Și nici în cargoul Mayflower (1620), deși acesta a adus un mojar cu pistil de lemn, mai târziu folosit pentru a face „praf de cafea.”
În perioada în care New York a fost New Amsterdam, și în conformitate cu gradul de ocupare olandeză (1624-1664), este posibil ca să fi fost importată cafea din Olanda, unde a fost vândută pe piața de la Amsterdam încă din 1640, și unde aprovizionarea regulată de cafea verde pentru Mocha s-a făcut încă din 1663; dar dovada pozitivă lipsește. Olandezii par să fi adus ceaiul peste Atlantic din Olanda înainte de cafea. Englezii ar fi putut introdus bătura de cafea în colonia New York între 1664 și 1673. Cea mai timpurie referință la cafea în America este din 1668, moment în care o băutură făcută din boabe prăjite de cafea și aromată cu zahăr sau miere și scorțișoară era băută în New York.
Cafea apare pentru prima dată în documentele oficiale ale coloniei New England în 1670. În 1683, anul următor de după stabilirea lui William Penn în Delaware, îl găsim cumpărând livrările de cafea de pe piața New York și plătind pentru ele optsprezece șilingi și nouă pence per livră.
Cafenele după modelul prototipurilor englezești și continentale s-au stabilit în curând în toate coloniile. Cele de la New York și Philadelphia sunt descrise în capitolele următoare. Cafenelele din Boston sunt descrise la sfârșitul acestui capitol.
În Norfolk, Chicago, St. Louis, și New Orleans, de asemenea, s-au dezvoltat cafenele. Cafenea Conrad Leonhard, la 320 Market Street, St Louis, a fost renumită pentru cafea și prăjiturile cu cafea, între 1844-1905, după care a devenit o patiserie unde se putea lua prânzul, mutându-se în 1919 pe străzile Pine și Eight.
În zilele de pionierat ale marelui vest, cafeaua și ceaiul au fost greu de obținut; ca înlocuitori, ceaiurile au fost adesea făcute din plante de gradină, condimente, rădăcini de dafin, și alți arbuști preluați din desișuri. În 1839, în orașul Chicago, una dintre tavernele minore a fost cunoscută sub numele de cafeneaua Lake Street. Aceasta a fost situat la intersecția străzilor Lake și Wells. Mai multe hoteluri, care erau mai degrabă hanuri, solicitau o sumă modestă pentru cazare. Două cafenele au fost listate în listele din Chicago în anii 1843 și 1845, cafeneaua Washington, 83 Lake Street; și cafeneaua Exchange, Strada Clarke între străzile La Salle și South Water.
(Tipuri de prăjitoare de cafea coloniale – Cilindrul din partea de sus a imaginii era învârtit cu mâna în șemineu; tigăile erau plasate în cenușa mocnită.)
Cafenelele timpurii din New Orleans s-au situat în zona originală a orașului, în partea delimitată de râu, Canal Street, Esplanade Avenue și Rampart Street. La început cele mai multe afaceri mari ale orașului au fost tranzacționate în cafenele. Brûleau, cafeaua cu suc de portocale, coajă de portocala, și zahăr, cu coniac ars și amestecat în ea, își are originea în cafeneaua New Orleans, și a dus la evoluția progresivă a sa în saloane.
Lasă un răspuns