(Reprezentarea schematică a urechii, propagarea sunetului. Albastru: undele sonore. Roșu: timpan Galben: cohleea. Verde: celulele receptorilor auditivi. Purpuriu: spectrul frecvenței de răspuns la ureche. Portocaliu: impulsul nervos.)
În fizică, sunetul este o vibrație care se propagă de obicei ca o undă de presiune audibil, printr-un mediu de transmisie, cum ar fi un gaz, lichid sau solid.
În fiziologia și psihologia umană, sunetul este recepția unor astfel de unde și percepția lor de către creier. Oamenii pot auzi undele sonore cu frecvențe cuprinse între aproximativ 20 Hz și 20 kHz. Sunetele peste 20 kHz sunt ultrasunete și cele sub 20 Hz sunt infrasunete. Animalele au diferite intervale de auz.
Sunetul este definit ca ”(a) Oscilația în presiune, efort, deplasarea particulelor, viteza particulelor etc., propagată într-un mediu cu forțe interne (de exemplu elastice sau vâscoase), sau suprapunerea unei astfel de oscilații propagate. (b) Senzația evocată de oscilația descrisă în (a).” Sunetul poate fi privit ca o mișcare a undelor în aer sau în alte medii elastice. În acest caz, sunetul este un stimul. Sunetul poate fi, de asemenea, privit ca o excitație a mecanismului auditiv care are ca rezultat percepția sunetului. În acest caz, sunetul este o senzație.
Vibrația este un fenomen mecanic prin care oscilațiile apar în jurul unui punct de echilibru. Cuvântul vine din latină, vibrationem („zgâlțâire, agitare”). Oscilațiile pot fi periodice, cum ar fi mișcarea unui pendul, sau aleatorii, precum mișcarea unui pneu pe un drum pietruit. Practic, orice obiect care are o mișcare alternantă, periodică sau nu, produce vibrații.
Vibrațiile pot fi de dorit: de exemplu, mișcarea unui diapazon, a unei trestii într-un instrument de cântat din lemn sau a unei armonici, a unui telefon mobil sau a conului unui difuzor.
În multe cazuri, totuși, vibrația este nedorită, se pierde energia și se creează un sunet nedorit. De exemplu, mișcările vibraționale ale motoarelor, motoarelor termice și electrice, sau ale oricărui dispozitiv mecanic în funcționare, sunt de obicei nedorite. Asemenea vibrații ar putea fi cauzate de dezechilibre în părțile rotative, frecare inegală sau uzarea dinților roților dințate. O proiectare atentă atente minimizează vibrațiile nedorite.
Studiul sunetelor și cel al vibrațiilor sunt strâns legate. Undele sonore sau de presiune sunt generate de structuri vibrante (de exemplu corzile vocale); aceste unde de presiune pot induce și vibrații în structuri (de exemplu, în tamburul urechii). Prin urmare, încercările de reducere a zgomotului sunt adesea legate de problemele legate de vibrații.
Atât sunetul cât și lumina sunt vibrații care se propagă sub formă de unde, dar au cauze și moduri de propagare diferite. În timp ce lumina este determinată de vibrațiile câmpurilor electromagnetice, se poate propaga printr-un mediu sau în vid, și oscilează într-un plan perpendicular pe direcția de deplasare, sunetul este este o undă propagată prin diferențe de presiune, se poate propaga numai printr-un mediu (solid, lichid sau gazos), iar undele sale oscilează longitudinal, pe direcția de propagare.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice (CC BY-SA 3.0).
(Include text tradus din din Wikipedia)
Lasă un răspuns