Utilizarea verbelor în legislație, contracte și alte aspecte juridice, în limba engleză

Folosirea verbelor în legislație, contracte și alte situații similare dă naștere adesea la probleme, mai ales când vine vorba de verbul shall, deoarece nu este folosit în acest fel în vorbirea de zi cu zi. Mai jos sunt oferite câteva îndrumări, care sperăm că vor fi de ajutor, chiar dacă necesitatea de a fi rezonabil de scurt înseamnă că nu poate fi exhaustivă.

Verbe în termeni promulgatori. Condițiile de adoptare a legislației UE (articole) pot fi împărțite în linii mari în trei categorii: imperative, permisive și declarative. Prevederile imperative și permisive pot fi pozitive sau negative. Ele cer sau obligă (imperativ) sau permit (permisiv) cuiva să facă sau să nu facă ceva. Prevederile declarative sunt cele care sunt implementate direct în virtutea declarației, de exemplu definiții sau modificări.

Important: explicațiile de la punctele de mai jos se aplică numai clauzelor principale din dispoziții. În ceea ce privește clauzele subordonate, vezi Termeni nepromulgatori și propoziții subordonate.

Imperativ pozitiv. Pentru a impune o obligație sau o cerință, legislația UE folosește shall.

The T2 declaration form shall be used for all such consignments.

The following products shall be clearly labelled, indicating …

Aici, shall înseamnă același lucru cu must. Spre deosebire de utilizarea în UE, majoritatea țărilor vorbitoare de limbă engleză folosesc acum în general must în loc de shall. Prin urmare, puteți face același lucru atunci când traduceți legislația din afara UE, atâta timp cât faceți acest lucru în mod consecvent.

Imperativ negativ. Pentru a impune o interdicție, legislația UE folosește shall not.

The President of the European Council shall not hold a national office.

Assessors shall not engage in any activity that may prejudice their independence.

Food shall not be placed on the market if it is unsafe.

Prin analogie, aceeași remarcă ca mai sus se aplică la shall not și must not.

Nu utilizați may not pentru o interdicție, în ciuda numeroaselor apariții care pot fi găsite, deoarece ar putea fi interpretat ca exprimând o posibilitate.

Permisiune pozitivă. Pentru a acorda permisiunea de a face ceva, legislația UE folosește may:

This additive may be used …

Acest lucru este echivalent cu a spune că utilizarea acestui aditiv este permisă.

Permisiune negativă. Pentru a acorda permisiunea de a nu face ceva, legislația UE folosește need not:

This test need not be performed in the following cases:

Dispoziții declarative. Legislația UE folosește prezentul simplu pentru definiții și în cazul în care prevederea constituie implementare directă (eventual adăugând „prin prezenta”, ca în exemplele de mai jos):

For the purpose of this Regulation, ‘abnormal loads’ means … [definition]

A committee … is (hereby) established.

Article 3 of Regulation …is (hereby) amended as follows:

This Regulation applies to aid granted to enterprises in the fisheries sector.

Cu toate acestea, atunci când o prevedere se aplică viitorului sau este condiționată de un eveniment viitor, verbul folosit este shall:

This Regulation shall enter into force on …

The provisions of the Charter shall not extend in any way the competences of the Union as defined in the Treaties.

Should the Member States so decide, this requirement shall no longer apply.

This agreement shall not enter into force until it has been ratified by at least six of the parties.

Amendamente: înlocuire, ștergere, adăugare, inserare. Rețineți următoarele formulări utilizate la elaborarea sau traducerea legislației de modificare:

Article 1 of [Act No …] is replaced by the following:

Article 1 of [Act No …] is deleted.

Deoarece acestea sunt exemple de prevederi declarative (vezi 10.28 de mai sus), stilul preferat este să folosești timpul prezent și nu „shall”.

Textul este „adăugat” atunci când este plasat la sfârșitul unui articol, paragraf sau subparagraf.

In Article 1 of [Act No …], the following paragraph [3] is added:

Când textul este plasat în altă parte decât la sfârșitul unui articol, al unui paragraf sau al unui subparagraf, acesta este „inserat”.

In [Act No …], the following Article [1a] is inserted:

Iată o posibilă formulare pentru mai multe amendamente:

Article 1 of [Act No …] is amended as follows:

(1) Section 1 is replaced by the following…

(2) Section 2 is deleted.

Termeni nepromulgatori, propoziții subordonate și citate indirecte. Nu utilizați shall în termeni care nu sunt promulgați, cum ar fi considerente sau anexe (dar a se vedea 10.31 de mai jos) sau în clauze subordonate în termeni aprobați. Același lucru este valabil și pentru citațiile indirecte sau parafrazările de prevederi. Utilizați o alternativă adecvată, cum ar fi must, has/have to, is/are required to.

The requirement may be waived if the agent has to register with the national certifying authority … [recital]

Any items that do not meet these standards must be destroyed. [annex]

Applicants who are required to register under paragraph 1 shall do so within 10 days. [subordinate clause in an article]

Article 114(5) clearly states that a Member State must notify the Commission if it deems it necessary to introduce national provisions … [indirect quotation/paraphrase]

Nu utilizați may not pentru o interdicție în termeni care nu sunt promulgați, deoarece ar putea fi interpretat ca însemnând o posibilitate negativă. Utilizați o alternativă, cum ar fi must not.

Instrucțiuni în anexe. Utilizați un imperativ simplu, mai degrabă decât shall pentru comenzi:

Place a sample in a round-bottomed flask …

Folosiți must pentru a exprima necesitatea obiectivă:

The sample must be chemically pure … (i.e. if it isn’t, the procedure won’t work properly)

Sursa: English Style Guide – A handbook for authors and translators in the European Commission, © European Union, 2016, 2021. Traducere și adaptare independente: Nicolae Sfetcu

© 2022 MultiMedia Publishing, Scurt îndrumar de stil pentru limba engleză, Volumul 1