Definiții ale gândirii critice

Există multe definiții diferite ale gândirii critice. Aici enumeram cateva dintre cele cunoscute. S-ar putea să observați că toate subliniază importanța clarității și a raționalității. Aici ne vom uita la câteva definiții binecunoscute în ordine cronologică.

1) Mulți oameni au trasat importanța gândirii critice în educație până la filozoful american de la începutul secolului al XX-lea John Dewey. Dar Dewey nu a folosit foarte mult termenul „gândire critică”. În schimb, în cartea sa How We Think (1910), el a susținut importanța a ceea ce el a numit „gândire reflexivă”:

”…[când] se caută în mod deliberat temeiul sau baza pentru o credință și se examinează adecvarea acesteia pentru a susține credința. Acest proces se numește gândire reflexivă; Numai ea este cu adevărat educativă ca valoare…

Considerarea activă, persistentă și atentă a oricărei credințe sau presupuse forme de cunoaștere în lumina temeiurilor care o susțin și a concluziilor ulterioare la care tinde, constituie gândire reflexivă.”

Există totuși un pasaj din How We Think unde Dewey folosește în mod explicit termenul „gândire critică”:

”Esența gândirii critice este judecata suspendată; iar esența acestui suspans este ancheta pentru a determina natura problemei înainte de a trece la încercările de soluționare a acesteia. Acest lucru, mai mult decât orice alt lucru, transformă simpla inferență în inferență testată, concluziile sugerate în dovezi.”

2) Watson-Glaser Critical Thinking Appraisal (1980) este un binecunoscut test psihologic al capacității de gândire critică. Autorii acestui test definesc gândirea critică drept:

”…un compus de atitudini, cunoștințe și abilități. Acest compozit include: (1) atitudini de cercetare care implică o capacitate de a recunoaște existența problemelor și o acceptare a nevoii generale de dovezi în sprijinul a ceea ce se afirmă a fi adevărat; (2) cunoașterea naturii inferențelor, abstracțiilor și generalizărilor valide în care ponderea sau acuratețea diferitelor tipuri de dovezi sunt determinate logic; și (3) abilități în folosirea și aplicarea atitudinilor și cunoștințelor de mai sus.”

3) O definiție foarte cunoscută și influentă a gândirii critice vine de la filozoful și profesorul Robert Ennis în lucrarea sa „A Taxonomy of Critical Thinking Dispositions and Abilities” (1987):

”Gândirea critică este gândirea reflexivă rezonabilă care se concentrează pe a decide ce să creadă sau să facă.”

4) Următoarea definiție provine dintr-o declarație scrisă în 1987 de filozofii Michael Scriven și Richard Paul pentru Consiliul Național pentru Excelență în Gândirea Critică, o organizație care promovează gândirea critică în SUA:

”Gândirea critică este procesul disciplinat din punct de vedere intelectual de conceptualizare, aplicare, analiză, sinteză și/sau evaluare în mod activ și abil a informațiilor colectate sau generate de observație, experiență, reflecție, raționament sau comunicare, ca ghid pentru credință și acțiune. În forma sa exemplară, se bazează pe valori intelectuale universale care transcend diviziunile subiectului: claritate, acuratețe, precizie, consistență, relevanță, dovezi solide, motive întemeiate, profunzime, amploare și corectitudine. Ea implică examinarea acelor structuri sau elemente de gândire implicite în orice raționament: scop, problemă sau întrebare în discuție, presupuneri, concepte, fundamentare empirică; raționament care duce la concluzii, implicații și consecințe, obiecții din puncte de vedere alternative și cadru de referință.”

5) Următorul fragment din „Critical Thinking: A Statement of Expert Consensus for Purposes of Educational Assessment and Instruction” (1990) a lui Peter A. Facione este citat dintr-un raport scris pentru American Philosophical Association:

”Înțelegem că gândirea critică (GC) este o judecată de autoreglementare intenționată, care are ca rezultat interpretare, analiză, evaluare și inferență, precum și explicarea considerentelor probatorii, conceptuale, metodologice, criteriologice sau contextuale pe care se bazează acea judecată. GC este esențială ca instrument de investigare. Ca atare, GC este o forță eliberatoare în educație și o resursă puternică în viața personală și civică. Deși nu este sinonimă cu gândirea bună, GC este un fenomen uman omniprezent și auto-rectificare. Gânditorul critic ideal este în mod obișnuit curios, bine informat, încrezător în rațiune, deschis la minte, flexibil, corect în evaluare, cinstit în a face față prejudecăților personale, prudent în a formula judecăți, dispus să reconsidere, clar în probleme, ordonat în chestiuni complexe, sârguincios în căutarea informațiilor relevante, rezonabil în selectarea criteriilor, concentrat pe anchetă și persistent în căutarea unor rezultate care sunt la fel de precise pe cât permit subiectul și circumstanțele anchetei. Astfel, a educa buni gânditori critici înseamnă a lucra spre acest ideal. Combină dezvoltarea abilităților GC cu cultivarea acelor dispoziții care oferă în mod constant perspective utile și care stau la baza unei societăți raționale și democratice.”

Logica și gândirea critică în dezvoltarea personală

În viață luăm în permanență decizii, care ne influențează mai mult sau mai puțin viitorul. Deciziile raționale maximizează calitatea vieții tale și șansele tale de fericire, de succes și de împlinire în viață. Gândirea critică îți îmbunătățește abilitățile de luare … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 19.07 lei – 85.99 lei Selectează opțiunile

Filosofie – Noțiuni de bază, Volumul 2

O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 33.41 lei – 155.10 lei Selectează opțiunile