La intrare aproape căzu, întrucât în spatele ușii era o treaptă. „Nu prea le pasă de public,” spuse el. „Nu le pasă deloc,” spuse aprodul, „uitaţi-vă doar la sala de așteptare de aici.” Aceasta consta dintr-un coridor lung cu uşi … Citeşte mai mult
Ea se întrerupse brusc, puse mâna pe a lui Ion ca și cum ar fi vrut să-l calmeze, și șopti, „Staţi liniștit, Bogdan se uită la noi.” Ion privi încet în sus. În pragul sălii de judecată se afla un … Citeşte mai mult
În fiecare zi a săptămânii care urmă, Ion așteptă o altă citație pentru audiere, nu putea să creadă că respingerea oricăror altor audieri a fost luată literal, iar atunci când citația așteptată nu a venit nici până sâmbătă seara, a … Citeşte mai mult
Oamenii din rândul din față se uită la el, cu o tensiune aşa de mare pe chipurile lor că el se uită înapoi la ei pentru un timp. Fiecare dintre ei era un om bătrân, unii dintre ei cu bărbi … Citeşte mai mult
Ion crezu că a a ajuns la o şedinţă. O cameră de dimensiuni medii, cu două ferestre, era plină cu o mulțime din cei mai diverşi oameni – nimeni nu acordă nicio atenție persoanei care tocmai intrase. Foarte aproape de … Citeşte mai mult
Ion a fost informat prin telefon că va fi o scurtă audiere în cazul său următoarea duminică. I s-a adus la cunoștință faptul că aceste interogatorii se vor derula în mod regulat, poate că nu în fiecare săptămână, dar destul … Citeşte mai mult
Nu simțea deloc nevoia de a merge la culcare, așa că decise să rămână treaz, iar acest lucru îi va oferi, de asemenea, șansa de a afla când ar ajunge acasă domnișoara Bălănescu. Poate că încă ar mai fi posibil, … Citeşte mai mult
În această primăvară, ori de câte ori a fost posibil, Ion a petrecut de obicei serile, după locul de muncă – rămânea de obicei la birou până la ora nouă – cu o scurtă plimbare, fie singur fie în compania … Citeşte mai mult
Într-un colț al camerei erau trei tineri care se uitau la fotografiile aparținând domnișoarei Bălănescu prinse pe o bucată de material pe perete. De mânerul ferestrei deschise era agăţată o bluză albă. La fereastra de peste drum apărură din nou … Citeşte mai mult
Fără a da niciun răspuns, Ion rămase nemişcat un timp. Poate, dacă ar deschide ușa celeilalte camere sau chiar ușa din față, cei doi poliţişti nu ar îndrăzni să îi stea în cale, poate că ar fi cel mai simplu … Citeşte mai mult
Încă mai avea timp. „Permiteți-mi„, spuse el, trecând grăbit printre cei doi polițiști din cameră. „Pare destul de sensibil„, auzi spunându-se în spatele lui. Odată ajuns în camera lui, trase repede de sertarul biroului de scris deschizându-l, totul era foarte … Citeşte mai mult
Cineva trebuie să fi spus minciuni despre Ion, el știa că nu a făcut nimic greșit, dar, într-o dimineață a fost arestat. În fiecare zi, la opt dimineața i se aducea micul dejun de către bucătarul doamnei Gherghina – doamna … Citeşte mai mult
